DECIZIE nr. 563 din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.796/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. Slobozia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Se arată că este încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece debitorul nu-şi poate exercita toate drepturile procesuale din cauze independente de voinţa sa, şi anume datorită faptului că acesta se află într-o imposibilitate obiectivă de a depune cauţiunea cerută de lege, dat fiind că toate sumele de bani existente în conturile sale bancare sunt poprite sau indisponibilizate, în condiţiile art. 457 din Codul de procedură civilă. De asemenea, se susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat şi dreptul părţii de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, deoarece nedepunerea cauţiunii are drept consecinţă imposibilitatea părţii în cauză de a-şi mai susţine cererea pe fond.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, se arată că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, şi nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionări. Se mai consideră că această modalitate de reglementare reprezintă o opţiune a legiuitorului, în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, "asigură un tratament juridic egal pentru cei interesaţi în exercitarea dreptului de a se adresa justiţiei atât în ceea ce priveşte încuviinţarea suspendării executării silite, cât şi pentru controlul judecătoresc al soluţiei pronunţate", dat fiind că dispoziţiile art. 403 alin. 3 al textului de lege criticat instituie pentru partea interesată posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea dată asupra suspendării. Nu se poate susţine astfel încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, se arată că reglementarea procedurii contestaţiei la executare se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevăd în mod expres că prin lege se stabilesc competenţa şi procedura de judecată, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată astfel, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că obligaţia de a plăti cauţiune are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite. Mai mult, plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar pentru a putea solicita suspendarea executării silite. De asemenea, se precizează că prevederile legale criticate sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, conforme cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea art. 21 alin. (4) din Constituţie, se consideră că acesta nu are relevanţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în cauza de faţă şi cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. La acea dată Curtea Constituţională a constatat că prevederile legale criticate sunt constituţionale, reţinând, în esenţă, că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui asemenea drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, aşa cum susţine autorul excepţiei.Soluţia şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. Slobozia în Dosarul nr. 2.796/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește