DECIZIE nr. 563 din 15 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.700/30/2005, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Costin Ursu într-o cauză penală privind săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii. În acest sens, arată că neconstituţionalitatea prevederilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal constă "în lipsa unei distincţii clare între persoanele care nu pot onora un debit în condiţiile angajării acestora în activităţi economice curente, respectiv încasări şi plăţi curente, care presupune o creştere şi o scădere a soldului în funcţie de rezultatul periodic al activităţii economice desfăşurate". Se reproşează textelor de lege criticate că nu fac distincţie între raporturile obligaţionale ce au dus la crearea situaţiei incriminatoare. Totodată, se învederează că "incriminarea globală a tuturor persoanelor aflate în situaţia neonorării obligaţiilor de plată prin file cec, fără distincţie clară şi fără echivoc, acelor situaţii ce duc la neonorarea unor obligaţii contractuale reale între partenerii de afaceri şi acele persoane care utilizează file cec în scopul obţinerii unor beneficii, este în contradicţie cu dispoziţiile cuprinse în art. 21 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale". Se arată că "actuala reglementare cuprinsă în dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal este în dezacord evident cu art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie, deoarece se incriminează penal cu o sancţiune privativă de libertate şi acele persoane care, încrezătoare în activităţile economice curente desfăşurate, ajung în situaţia ca, pe parcursul perioadei până la scadenţa sumei înscrise în fila cec emisă, soldul necesar în contul debitorului să nu mai fie îndestulător acoperirii sumelor înscrise. Emitentul, bazându-se pe relaţiile comerciale în derulare, are convingerea că în urma încasărilor şi plăţilor la scadenţă va putea onora plata sumei înscrise în fila cec emisă. Se mai precizează că prin reglementarea actuală a art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal "se oferă posibilitatea organelor judiciare de a sancţiona cu privarea de libertate fără nicio distincţie între persoanele care îşi pot onora obligaţiile contractuale". Totodată, se apreciază că "dispoziţiile art. 215 alin. 4 din Codul penal nu creează premisele unui proces echitabil", încălcând prevederile art. 21 din Constituţie, prin aceea că "formularea ambiguă nu permite să se facă o distincţie între neonorarea unui cec scadent din motive de lichidităţi cauzate de blocajele financiare inerente unei activităţi comerciale şi neonorarea unui cec cu scopul de a obţine un folos material în detrimentul beneficiarului cecului".Tribunalul Timiş – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 253 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007, Curtea Constituţională, invocând jurisprudenţa sa anterioară, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Costin Ursu în Dosarul nr. 6.700/30/2005 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește