DECIZIE nr. 563 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Hamad M.W. Sahar şi Hamad A.M. Sakher, în nume personal şi în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza şi Hamad S.A. Hala în Dosarul nr. 628/847/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 628/847/2007, Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Hamad M.W. Sahar şi Hamad A.M. Sakher, în nume personal şi în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza şi Hamad S.A. Hala, într-o cauză aflată în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceştia împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare de către statul român a unei forme de protecţie.În motivarea excepţiei se arată că soluţionarea în primă instanţă a plângerilor împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de azil emise de Oficiul Român pentru Imigrări a fost dată de legiuitor în competenţa judecătoriilor. Or, hotărârile amintite sunt acte administrative, iar, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa de judecată în acest domeniu revine, după caz, tribunalelor şi curţilor de apel, iar nu judecătoriilor. Se susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, potrivit căruia contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică, întrucât Legea nr. 122/2006 este o lege ordinară.Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 64 alin. (1): "Plângerea se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.";– Art. 67: "Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul – secţia de contencios administrativ – în a cărui circumscripţie se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată."În opinia autorilor excepţiei, textele de lege menţionate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) potrivit cărora contenciosul administrativ se reglementează prin lege organică şi celor ale art. 126 alin. (6), care garantează controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor ce formează obiect al excepţiei în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi prin prisma unor critici similare. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, sau Decizia nr. 701 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia, pentru considerentele acolo reţinute.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Hamad M.W. Sahar şi Hamad A.M. Sakher, în nume personal şi în calitate de reprezentantă a minorilor Hamad S.A. Hamza şi Hamad S.A. Hala în Dosarul nr. 628/847/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește