DECIZIE nr. 562 din 29 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Ion în Dosarul nr. 5.046/107/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 268D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 269-274D/2010, nr. 397D/2010 şi nr. 420D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Nicoleta Claudia Bălşan, de Dumitru Sârb, de Simion Dadu, de Nicolae Cibu, de Maria Botoacă, de Remus Boncuţ şi de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 5.027/107/2008, nr. 4.984/107/2008, nr. 6.282/107/2008, nr. 5.050/107/2008, nr. 5.093/107/2008 şi nr. 5.104/107/2009 ale Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în dosarele nr. 134/109/2009 şi nr. 3.544/109/2008 ale Tribunalului Argeş Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 269-274D/2010, nr. 397D/2010 şi nr. 420D/2010 la Dosarul nr. 268D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parţial identic.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 269-274D/2010, nr. 397D/2010 şi nr. 420D/2010 la Dosarul nr. 268D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 ianuarie 2010 şi din 11 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.046/107/2008, nr. 5.027/107/2008, nr. 4.984/107/2008, nr. 6.282/107/2008, nr. 5.050/107/2008, nr. 5.093/107/2008 şi nr. 5.104/107/2009, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Ion, de Nicoleta Claudia Bălşan, de Dumitru Sârb, de Simion Dadu, de Nicolae Cibu, de Maria Botoacă, de Remus Boncuţ în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri civile.Prin încheierile din 6 ianuarie 2010 şi 20 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 134/109/2009 şi nr. 3.544/109/2008, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Codul muncii sunt neconstituţionale, deoarece angajatul este discriminat şi nu beneficiază de un proces echitabil, atunci când, în cadrul unui litigiu de muncă, deşi majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului se află la angajator, acesta nu le depune în faţa instanţei, pronunţându-se astfel o soluţie greşită.De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece creează discriminări între "cei ale căror litigii au şi calea de atac a apelului şi cei ale căror litigii prevăd şi calea de atac a recursului."Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Argeş – Secţia civilă şi-au exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:– Art. 287 din Legea nr. 53/2003: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.”;– Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Referitor la prevederile art. 287 din Codul muncii, Curtea a statuat prin numeroase decizii că acestea nu contravin prevederilor constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile art. 287 din Codul muncii reprezintă norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege, precum şi că salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora prin numeroase decizii. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, Curtea a statuat că recursul constituie în această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marian Ion, de Nicoleta Claudia Bălşan, de Dumitru Sârb, de Simion Dadu, de Nicolae Cibu, de Maria Botoacă, de Remus Boncuţ în dosarele nr. 5.046/107/2008, nr. 5.027/107/2008, nr. 4.984/107/2008, nr. 6.282/107/2008, nr. 5.050/107/2008, nr. 5.093/107/2008 şi nr. 5.104/107/2009 ale Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 134/109/2009 şi nr. 3.544/109/2008 ale Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește