DECIZIE nr. 562 din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Hach Elena, Benedek Andreea, Aramă Ionel, Gherţa Constantin, Chindea Codruţa, Darabană Dragoş, Romanescu Adriana, Deneanu Alina, Fleckhammer Robert, Dumitrescu Camelia, Şteff Mihaela, Chichernea Oana, Cardaşol Cristina, Câmpean Daniela, Arsenescu Nadia, Pârlog Bogdan Ciprian, Dinu Irina, Corca Gabriela Sanda, Morar Angela, Gavrilă Eugenia, Narinescu Cornelia, Ferentz Gabriela, Stroie Livia, Jalea (Voicu) Angelica, Paraschiv Simona Manuela, Neagu Mihaela, Moarcăş Alexandra, Lăcan-Rus Elena Mihaela, Nistor Nela Marcela, Răduţoiu Ioan Florin, Comăniciu Anca, Drugă Vasile, Achim Gheorghe, Fulop Eugenia, Matei Maria, Ichim Cristian, Lazăr Ioan, Ungureanu Elena, Ceapă Mihaela, Petrişor Carmen, Chirciu Gabriela, Şerbănucă Mihaela, Bănucu Ana, Şandru Camelia Adriana, Godan Dumitru Ionel, Pielaru Ion, Roncea Elena Mirela, Şofletea Elena Marcela, Opriş Steluţa Camelia, Albu Mariana, Răduleţ Vionela, Hăşfălean Magdalena, Petrescu Camelia, Neagu Creola, Dicu Răzvan Cosmin, Borcoman Cătălin, Cor Alexandru, Coman Luminiţa, Drilea Marian, Neagu Cristina Paula, Glica Ioan, Teleky Lucreţia, Toroiman Alen, Câmpeanu Cristiana, Mateş Daniela Sanda, Căciulă (Bogdan) Ioana, Diaconu Ramona, Scutea Gabriela, Bica Alina, Sulu Marius, Dobrescu Cristina, Fenehciu Elisabeta, Orghidan Liliana, Crăciun Camelia, Cucu Simona, Gigea Calboreanu, Volosciuc Maria, Barbălată Ana Roxana, Şaramet Adrian, Simion Eugeniu, Handrea Ovidiu, Orzea Ilie, Popeneciu Ionel, Băncilă Mădălina, Coliban Irina, Panaitescu Andreea, Benga Sorin, Vasilescu Nicolae, Cârlan Ioan, Juravschi Constantin, Vasilache Sorin, Stoica Gabriel Doru, Şelaru Valentin, Enescu Cristina, Popa Maria, Negulici Victoria, Livadaru Marcela, Haideţ Cristina, Moraru Emilia, Codruz (Stanbeca) Carmen, Barbălată Ana şi Dragomir Marilena în Dosarul nr. 4.166/M/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că drepturile reglementate de dispoziţiile criticate nu se regăsesc printre drepturile fundamentale reglementate de Constituţie, prevederile art. 53 din Constituţie nefiind incidente în cauza dedusă judecăţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.166/M/2004, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, dispune că magistraţii şi celelalte categorii de personal salariat, potrivit acestei legi, pe perioada concediului de odihnă au dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, şi la o primă egală cu indemnizaţia brută sau cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practică datorită faptului că aplicarea art. 41^1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002 prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, iar prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, această suspendare a fost prelungită până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003 şi prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 până la 31 decembrie 2004. Consideră că prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, în care, prin lege, se poate restrânge exerciţiul unor drepturi. De asemenea, susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit, care include şi dreptul la prima de vacanţă.Tribunalul Braşov – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textele de lege criticate contravenind atât dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. În acest sens arată că suspendarea aplicării dispoziţiilor care prevăd acordarea unei prime de vacanţă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi prelungirea termenului de suspendare echivalează cu restrângerea exerciţiului dreptului de a beneficia de prima de vacanţă, aducând atingere existenţei acestui drept, fără a fi incidente vreuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că este atribuţia legiuitorului să dispună suspendarea aplicării unui act normativ sau a unei dispoziţii dintr-un act normativ, acest eveniment legislativ fiind expres reglementat de lege tocmai pentru a nu aduce atingere drepturilor sau libertăţilor persoanelor. Dispoziţiile criticate nu privesc drepturi fundamentale ale cetăţenilor statuate de Constituţie. De asemenea, arată că prima de concediu este un drept salarial suplimentar, care nu este prevăzut de Constituţie, ci a fost reglementat cu scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii salariaţilor, în măsura în care resursele financiare ale bugetului permit aceasta, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nefiind relevante în cauza dedusă judecăţii.Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 faţă de art. 41 alin. (2) din Constituţie, arată că aceasta este neîntemeiată, textele de lege criticate instituie o măsură temporară, motivată de faptul că în bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, arată că dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, neputându-se astfel reţine nici încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, apreciază că, potrivit principiului anualităţii bugetului, aceste legi au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003. În consecinţă, ele nu mai erau în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ce au ca obiect dispoziţii legale în vigoare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”;– Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”;– Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.”;– Art. (9) alin. (7) din Legea nr. 507/2003: (7) Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) şi art. 53 alin. (1), care au următorul conţinut:– Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";– Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Prin art. I pct. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 a fost introdus articolul 41 1 , care dispune că magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate în baza acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu indemnizaţia brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 a fost suspendată aplicarea acestor prevederi până la data de 1 ianuarie 2002, acest termen fiind prelungit, succesiv, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 şi prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, până la 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, 31 decembrie 2004, respectiv 31 decembrie 2005.Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul anualităţii bugetului de stat, legile nr. 743/2001 şi nr. 631/2002 au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat. În consecinţă, legile criticate nemaifiind în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate este contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide numai asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin Decizia nr. 61 din 26 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, a reţinut că principiul anualităţii bugetului de stat este de natură constituţională. Acest principiu se aplică atât actului legislativ denumit buget, cât şi componentelor sale, care, subsumându-se întregului, adică bugetului în ansamblul lui, nu pot fi separate de el.De asemenea, Curtea constată că şi dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 au avut o aplicabilitate temporară, ele fiind în vigoare între 2 martie 2001, data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României, şi 1 ianuarie 2002. În consecinţă, nemaifiind în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate este contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea urmând a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ca inadmisibilă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, Curtea constată că textul art. 53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. El are în vedere însă drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţia României, nu şi alte drepturi. Or, cele cuprinse în dispoziţiile de lege criticate se referă la beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, ceea ce nu constituie un drept constituţional fundamental, prevederile art. 53 din Constituţie nefiind incidente în cauză. Astfel, legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Hach Elena, Benedek Andreea, Aramă Ionel, Gherţa Constantin, Chindea Codruţa, Darabană Dragoş, Romanescu Adriana, Deneanu Alina, Fleckhammer Robert, Dumitrescu Camelia, Şteff Mihaela, Chichernea Oana, Cardaşol Cristina, Câmpean Daniela, Arsenescu Nadia, Pârlog Bogdan Ciprian, Dinu Irina, Corca Gabriela Sanda, Morar Angela, Gavrilă Eugenia, Narinescu Cornelia, Ferentz Gabriela, Stroie Livia, Jalea (Voicu) Angelica, Paraschiv Simona Manuela, Neagu Mihaela, Moarcăş Alexandra, Lăcan-Rus Elena Mihaela, Nistor Nela Marcela, Răduţoiu Ioan Florin, Comăniciu Anca, Drugă Vasile, Achim Gheorghe, Fulop Eugenia, Matei Maria, Ichim Cristian, Lazăr Ioan, Ungureanu Elena, Ceapă Mihaela, Petrişor Carmen, Chirciu Gabriela, Şerbănucă Mihaela, Bănucu Ana, Şandru Camelia Adriana, Godan Dumitru Ionel, Pielaru Ion, Roncea Elena Mirela, Şofletea Elena Marcela, Opriş Steluţa Camelia, Albu Mariana, Răduleţ Vionela, Hăşfălean Magdalena, Petrescu Camelia, Neagu Creola, Dicu Răzvan Cosmin, Borcoman Cătălin, Cor Alexandru, Coman Luminiţa, Drilea Marian, Neagu Cristina Paula, Glica Ioan, Teleky Lucreţia, Toroiman Alen, Câmpeanu Cristiana, Mateş Daniela Sanda, Căciulă (Bogdan) Ioana, Diaconu Ramona, Scutea Gabriela, Bica Alina, Sulu Marius, Dobrescu Cristina, Fenehciu Elisabeta, Orghidan Liliana, Crăciun Camelia, Cucu Simona, Gigea Calboreanu, Volosciuc Maria, Barbălată Ana Roxana, Şaramet Adrian, Simion Eugeniu, Handrea Ovidiu, Orzea Ilie, Popeneciu Ionel, Băncilă Mădălina, Coliban Irina, Panaitescu Andreea, Benga Sorin, Vasilescu Nicolae, Cârlan Ioan, Juravschi Constantin, Vasilache Sorin, Stoica Gabriel Doru, Şelaru Valentin, Enescu Cristina, Popa Maria, Negulici Victoria, Livadaru Marcela, Haideţ Cristina, Moraru Emilia, Codruz (Stanbeca) Carmen, Barbălată Ana şi Dragomir Marilena în Dosarul nr. 4.166/M/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește