DECIZIE nr. 560 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Florea şi Radu Liviu Florea în Dosarul nr. 4.120/280/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde mandatara Niculina Neacşu, pentru autorii excepţiei, cu procură la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentanta autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, depunând şi concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.120/280/2006, Tribunalul Argeş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Florea şi Radu Liviu Florea, recurenţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul criticat este ambiguu şi lasă loc arbitrariului pentru instanţa de judecată, deşi aceasta ar trebui să se limiteze la a constata dacă cererea este depusă în termen, pentru celelalte aspecte fiind necesară administrarea de probe, ca la o acţiune principală. Alineatul 2 creează o inechitate, întrucât, în caz de respingere a cererii, intervenientul nu poate ataca încheierea decât odată cu fondul. Totodată, arată că, datorită formulării textului criticat, în practică există soluţii diferite, unele instanţe constatând doar că cererea a fost depusă în termen, iar altele pronunţându-se asupra fondului.Tribunalul Argeş – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că, în mod corect, în prezenta cauză, instanţa a cărei încheiere este atacată nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, ci a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă în raport cu obiectul excepţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procedurale nu contravin egalităţii în faţa legii şi nici accesului liber la justiţie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură referitoare la stabilirea procedurii de încuviinţare în principiu a intervenţiei şi nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări, şi nici nu încalcă principiul liberului acces la justiţie sau dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:"După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul.După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură ce reglementează instituţia intervenţiei în procesul civil, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti intră în competenţa legiuitorului.Cu privire la susţinerea autorilor excepţiei în sensul că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei se pronunţă instanţa de judecată, după ascultarea părţilor şi a celui ce intervine, fiind astfel asigurate garanţiile accesului liber la justiţie.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 52 alin. (2) din Codul de procedură civilă raportată la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţia procedurală atacată nu instituie un tratament juridic diferenţiat pentru persoane aflate în situaţii similare, ci prevede că încheierea prin care s-a hotărât asupra admisibilităţii în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul. Astfel, legiuitorul poate reglementa soluţii juridice diferite în considerarea unor situaţii deosebite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Florea şi Radu Liviu Florea în Dosarul nr. 4.120/280/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește