DECIZIE nr. 560 din 6 iulie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr. 359/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, domnul Neculai Volăvăţ, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în faţa instanţei de drept comun.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu vin în contradicţie cu prevederile din Legea fundamentală invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 359/2006, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în dosarul menţionat mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale printr-o redactare eliptică, deoarece nu se prevede în mod expres faptul că instanţa hotărăşte asupra certificării înregistrărilor telefonice prin hotărâre judecătorească (încheiere), care în mod evident ar trebui să poată fi contestată printr-o cale de atac. Această omisiune este de natură a încălca dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil garantat oricărei persoane ale cărei convorbiri telefonice au constituit obiectul unei asemenea măsuri, întrucât nu o poate contesta la instanţa de control superior. De asemenea, procedura reglementată de textul legal criticat lasă loc liberului arbitru şi mai ales excesului de putere al unei autorităţi, ce duce la îngrădirea ori desfiinţarea dreptului la inviolabilitatea corespondenţei şi a convorbirilor telefonice. Cât priveşte art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003, autorul excepţiei critică ultraactivitatea instituită, deoarece, deşi înregistrarea convorbirilor vizează restrângerea drepturilor garantate de art. 28 din Constituţie şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este inexplicabil şi, evident, neconstituţional faptul că pentru anumite aspecte, între care şi cele referitoare la certificarea înregistrărilor, legea a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, iar pentru altele, la data de 1 iulie 2003.În opinia autorului, lăsarea la îndemâna procurorului până la data de 1 ianuarie 2004 a acestor măsuri procedurale contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, 28 şi 53 din Constituţie, raportate la art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la critica art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, autorul s-a limitat la a preciza că sunt incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate invocate pentru articolele anterioare.Curtea de Apel Suceava – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală reglementează o modalitate de selectare şi certificare de către instanţă a informaţiilor obţinute cu ocazia interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor. Procedura a fost impusă de necesitatea eliminării oricăror posibilităţi de contrafacere a acestor probe care nu au o valoare prestabilită. Textul criticat constituie, dimpotrivă, o garanţie a asigurării unui proces echitabil şi a dreptului la apărare, prin aceea că mijloacele de probă obţinute de organele de urmărire penală sunt prezentate în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, fiind cenzurate de către aceasta în condiţii de contradictorialitate. Faptul că, în cazul dat, se încheie un proces-verbal şi nu se pronunţă o încheiere care să poată fi atacată separat nu impietează cu nimic asupra dreptului părţii interesate de a folosi orice mijloace de apărare prevăzute de lege, inclusiv de a contesta veridicitatea, legalitatea şi conţinutul certificării.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003, instanţa de judecată arată că şi acestea sunt conforme cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât textul reglementează o modalitate diferenţiată de aplicare a legii şi nicidecum o intrare în vigoare scindată. În acest sens s-a considerat a fi necesară aplicarea imediată a dispoziţiilor care vizează arestarea preventivă şi percheziţia, urmând ca ulterior, după asigurarea şi fundamentarea unei baze logistice, să fie aplicate şi celelalte dispoziţii ale legii.Cât priveşte art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, instanţa de judecată apreciază că măsurile inserate în text sunt constituţionale, fiind necesare într-o societate democratică, pentru desfăşurarea instrucţiei penale, pentru combaterea şi prevenirea săvârşirii de infracţiuni, mai ales a celor care prezintă un pericol social ridicat, cum ar fi cele de corupţie sau asimilate infracţiunilor de corupţie instrumentate de Direcţia Naţională Anticorupţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul şi-a sprijinit punctul de vedere pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Cât priveşte dispoziţiile art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003, consideră că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, este singurul care decide, în cuprinsul unei legi, data intrării în vigoare a unui act normativ. Referitor la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Guvernul a făcut trimitere la aceleaşi argumente avute în vedere şi pentru netemeinicia criticii referitoare la dispoziţiile din Codul de procedură penală.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală prevede suficiente garanţii prin reglementarea în detaliu a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate şi a redactării integrale a acestora. În fapt, critica este dedusă de pretinse lacune ale dispoziţiilor legale supuse controlului, situaţie a cărei restabilire ar presupune completarea textului, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.De asemenea, cele trei texte legale criticate ce constituie obiectul prezentei excepţii reprezintă o restrângere proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduc atingere existenţei dreptului la secretul corespondenţei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificat prin art. IV pct. 12 al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, şi prin art. II lit. a) din Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:– Art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală:"Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează instanţei care, după ce ascultă procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.";– Art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003:"Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare după cum urmează: […]2. celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004.";– Art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:"(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora; … b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicaţiilor; … c) accesul la sisteme informaţionale. … (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pot fi dispuse de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni. … (3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispoziţiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător. … (4) Procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie pot dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condiţiile prevăzute la alin. (1)." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 28 referitoare la secretul corespondenţei, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 6 şi 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 648 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Curtea constată că dispoziţiile art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 şi ale art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se constituie în norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificaţia unei încălcări a secretului corespondenţei, corespund cerinţelor constituţionale prevăzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă dacă se impune pentru desfăşurarea instrucţiei penale şi apărarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiaşi articol.În sfârşit, fără a intra pe fondul excepţiei, Curtea constată că a rămas fără obiect critica autorului referitoare la lăsarea la îndemâna procurorului a acestor măsuri procedurale, deoarece începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor aparţine preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr. 359/2006 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește