DECIZIE nr. 560 din 29 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae-Tomiţă Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oiţă, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona-Lavinia Mohor, Ion Râjniţă, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin, Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Neluţu Râjniţă şi Adrian Mincea în Dosarul nr. 5.503/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 245D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 307D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Petre Ştiucă şi Ion Geană în Dosarul nr. 3.311/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr. 245D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr. 245D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 28 octombrie 2009 şi din 19 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.503/299/2009 şi nr. 3.311/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae-Tomiţă Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oiţă, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona- Lavinia Mohor, Ion Râjniţă, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin, Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Neluţu Râjniţă, Adrian Mincea şi de Petre Ştiucă şi Ion Geană în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece îi favorizează pe debitori prin instituirea competenţei organelor de executare de la sediul acestora.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv la instanţă, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 835/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, constatând că acestea nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, precum celeritatea desfăşurării procedurii de executare silită.Totodată, Curtea a statuat că este nefondată şi critica potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.Curtea a mai reţinut faptul că este de competenţa legiuitorului de a stabili procedura de executare silită, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. În cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în a reglementa competenţa executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae-Tomiţă Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oiţă, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona-Lavinia Mohor, Ion Râjniţă, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin, Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Neluţu Râjniţă, Adrian Mincea şi de Petre Ştiucă şi Ion Geană în dosarele nr. 5.503/299/2009 şi nr. 3.311/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește