DECIZIE nr. 56 din 6 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, noul act normativ privind reglementarea şi sancţionarea contravenţiilor a prevăzut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii, numai dacă în actul normativ care prevede contravenţia se menţionează în mod expres aceasta posibilitate. De asemenea, se arata ca textele de lege criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece acestea dispun numai pentru viitor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.873/2002, Tribunalul Maramures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Excepţia a fost ridicată de contravenienţii recurenti Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga. În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie nr. 359 din 15 martie 2002, încheiat de Inspectoratul teritorial de muncă Maramures ca urmare a cercetării unui accident de muncă, autorii excepţiei au fost sancţionaţi cu amenzi contravenţionale în baza dispoziţiilor art. 41 din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001. Fiind somati sa achite în întregime amenzile aplicate, contravenienţii s-au adresat Judecătoriei Sighetu Marmatiei cu plângeri, solicitând ca aceasta sa dispună încetarea oricărei urmăriri pentru jumătate din amenzile stabilite. Ei şi-au motivat plângerile cu dovada ca au achitat, în termenul prevăzut de lege, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, iar potrivit art. 26 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 32/1968, coroborat cu art. 28 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dacă contravenientul achită în termenul pentru care s-a angajat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează. Plângerile contravenientilor au fost însă respinse de Judecătoria Sighetu Marmatiei, cu motivarea ca la data de 15 martie 2002, când a fost încheiat procesul-verbal de contravenţie, Legea nr. 32/1968 era abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Noul act normativ prevede, la art. 28 alin. (1), posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii numai dacă în actul normativ care prevede contravenţia se menţionează în mod expres aceasta posibilitate. Or, Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, nu prevede aceasta posibilitate. Contravenienţii au declarat recurs împotriva sentinţelor Judecătoriei Sighetu Marmatiei, iar în şedinţa publică din 10 octombrie 2002, în faţa Tribunalului Maramures, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile, şi ca prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 180/2002, „sunt aplicabile numai actelor normative emise după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, iar nu şi actelor normative anterioare – cum este Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, incalcandu-se astfel principiul constituţional al neretroactivitatii legilor”. De asemenea, autorii excepţiei considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 le creează un regim defavorabil în raport cu prevederile Legii nr. 32/1968, sub imperiul căreia a fost emis actul normativ care prevede săvârşirea contravenţiei pentru care au fost sancţionaţi. În opinia autorilor excepţiei aplicarea amenzii a avut la baza un act normativ de forta inferioară legii, respectiv o ordonanţa a Guvernului.Tribunalul Maramures considera excepţia neîntemeiată, cu motivarea ca, "de vreme ce nu au fost modificate actele normative de sancţionare, în raport cu prevederile art. 28 din ordonanţa criticata, legiuitorul a procedat la o abrogare indirecta a beneficiului de nesanctionare în forma prevăzută de Legea nr. 32/1968„.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia nu este intemeiata. Se precizează ca susţinerea autorilor excepţiei, în sensul că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 se aplică numai actelor normative emise după apariţia acesteia, nu şi actelor normative anterioare, deoarece s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, este eronată. Principiul neretroactivitatii legii înseamnă ca legea nu se aplică faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, iar nu actelor normative, cum susţin autorii excepţiei. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu se aplică faptelor săvârşite anterior intrării ei în vigoare.De asemenea, se apreciază ca afirmatia autorilor excepţiei în sensul că Legea nr. 32/1968 asigura contravenientilor un regim mai favorabil în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care ar extinde retroactiv un regim contraventional mai grav, nu poate fi reţinută, deoarece principiul legii mai favorabile este aplicabil în dreptul penal, nefiind aplicabil în materia contravenţiilor.Totodată Guvernul considera ca este lipsit de temei şi argumentul potrivit căruia amenda aplicată ar fi avut la baza un act normativ inferior legii, şi anume o ordonanţa, deoarece, pe de o parte, amenda s-a aplicat pe baza Legii nr. 90/1996, iar nu pe baza Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 care reprezintă legea-cadru în materia contravenţiilor, iar pe de altă parte, ordonanţele Guvernului conţin norme cu putere de lege, motiv pentru care pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ca şi legile.Se mai menţionează că autorii excepţiei invoca neconstituţionalitatea numai a art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dar argumenteaza, în principal, neconstituţionalitatea art. 28 alin. (1) din aceeaşi ordonanţa. În ceea ce priveşte art. 48 din ordonanţa, se arata ca acesta nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie prin faptul ca prevede că trimiterea facuta într-o lege specială sau într-un act normativ anterior la Legea nr. 32/1968 se considera facuta la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţia instituită răspunzând principiului corelării şi sistematizării legislative. Din aceleaşi ratiuni se arata ca a fost instituit şi art. 50 din ordonanţa, potrivit căruia actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicării Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, conform prevederilor acesteia. În opinia autorilor excepţiei termenul de 3 luni este neconstitutional, fără însă a se aduce vreun argument în acest sens.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că neurmarirea pe motiv de plată a jumătate din amenda se realizează numai dacă legea o menţionează în mod expres. Se considera ca, deoarece Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 nu a fost modificată şi nu prevede în mod expres neurmarirea pe motiv de plată a jumătate din amenda, această măsură nu este aplicabilă în speta. În final se arata ca, întrucât art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede că actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), legea dispunând numai pentru viitor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. 48: "Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă.”;– Art. 50: "Actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia."Criticile autorilor excepţiei se referă însă, cu precădere, la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din ordonanţa, care prevăd ca: "Contravenientul poate achită, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor aceasta posibilitate trebuie menţionată în mod expres."Autorii excepţiei susţin ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii, şi ca dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reproduse mai sus, pot fi aplicate numai actelor normative emise după intrarea în vigoare a ordonanţei, nu şi celor existente la acea data, cum este cazul Legii nr. 90/1996 aplicate în speta. Termenul de 3 luni prevăzut în ordonanţa pentru modificarea actelor normative anterioare, în sensul achitării pe loc a jumătate din amenda, este apreciat insuficient şi neconstitutional, deşi autorii excepţiei nu menţionează textul constituţional pretins încălcat. Se mai arata ca Legea nr. 90/1996 nu avea cum să fie modificată, deoarece la acea data era în vigoare Legea nr. 32/1968, care nu condiţiona acest drept de prevederea în mod expres, în actele normative care stabilesc contravenţii, a acestei posibilităţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu se aplică faptelor săvârşite anterior intrării lor în vigoare. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a institui, o dată cu un nou regim juridic al contravenţiilor, un alt regim de executare a amenzilor contravenţionale, asa cum a făcut-o prin dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Noua lege a menţinut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, însă a prevăzut ca aceasta posibilitate trebuie să fie menţionată în actul normativ aplicat.Cu privire la actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data publicării Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, art. 50 prevede că acestea vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia. În speta, Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, în baza căreia au fost aplicate amenzile contravenientilor autori ai excepţiei, nu a fost modificată în temeiul art. 50 din ordonanţa, astfel că nu s-a prevăzut în mod expres posibilitatea achitării, pe loc sau în 48 de ore, a jumătate din minimul amenzii, de unde rezultă ca legiuitorul nu a considerat ca este cazul să facă menţiunea respectiva. Asa fiind, la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, 15 martie 2002, Legea nr. 90/1996 nu prevedea posibilitatea achitării pe loc a jumătate din minimul amenzii, astfel că nu se poate vorbi despre retroactivitatea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Boaz Neva, Petru Ples şi Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu─────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește