DECIZIE nr. 56 din 1 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Radu Nicolai şi alţii în Dosarul nr. 2.057/2004 al Tribunalului Tulcea.La apelul nominal, dispus în dosarele de mai sus, răspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 468D/2004 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Elena Florea şi alţii în Dosarul nr. 2.043/2004 al Tribunalului Tulcea. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 şi nr. 554D/2004, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, precum şi ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, excepţie ridicată de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 şi nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi – Secţia civilă, de Mărioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Găman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mănuc şi alţii, de Isabela-Alina Stănescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal, efectuat în dosarele de mai sus, răspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 468D/2004, nr. 486D/2004, nr. 487D/2004, nr. 488D/2004, nr. 489D/2004, nr. 547D/2004, nr. 548D/2004, nr. 549D/2004, nr. 550D/2004, nr. 551D/2004, nr. 552D/2004, nr. 553D/2004 şi nr. 554D/2004 la Dosarul nr. 466D/2004, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se la jurisprudenţa Curţii, care a mai soluţionat excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. În acest sens se arată că art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-a încetat aplicarea cu începere de la 1 ianuarie 2002, iar legile nr. 743/2001 şi nr. 631/2002, fiind legi bugetare, sunt guvernate de principiul anualităţii bugetului de stat, conform art. 138 din Constituţie, şi, în consecinţă, şi-au încetat efectele la 31 decembrie 2002, respectiv 31 decembrie 2003. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că, prin Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004, Curtea a respins o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici un drept constituţional garantat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 4 august 2004, 13 august 2004, 27 august 2004 şi 15 septembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 2.057/2004 şi nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004 şi nr. 1.000/C/2004, respectiv Dosarul nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi – Secţia civilă, precum şi în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa – Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Radu Nicolai şi alţii, de Elena Florea şi alţii, de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii, de Mărioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Găman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mănuc şi alţii, de Isabela-Alina Stănescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă.În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie. În acest sens se arată că, iniţial, art. III alin. (1) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti a suspendat plata unor drepturi băneşti cuvenite conform prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv ale Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, iar legile nr. 743/2001 şi nr. 631/2002 au prelungit succesiv termenul de suspendare.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaşte un drept echivalează cu restrângerea exerciţiului acelui drept". Se arată că prin dispoziţiile criticate "a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna dintre situaţiile în care art. 53 din Constituţia României permite restrângerea exerciţiului unor drepturi".Exprimându-şi opinia, instanţele de judecată care au sesizat Curtea au apreciat că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În susţinerea acestei opinii, instanţele arată că, prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, s-a suspendat, până la data de 1 ianuarie 2002, aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) ce cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti. De asemenea, s-a arătat că prin dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 s-a dispus prelungirea termenului prevăzut de art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 până la data de 31 decembrie 2002.În concluzie, instanţele apreciază că exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune în situaţiile prevăzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituţie. Instanţele consideră că suspendarea dispoziţiilor legale prin care a fost recunoscut dreptul la acordarea primei de concediu echivalează cu restrângerea exerciţiului acestui drept, dispoziţiile criticate fiind neconstituţionale în măsura în care, raportat la aceste dispoziţii legale, nu există vreuna dintre situaţiile cerute de art. 53 din Constituţia României revizuită, pentru a fi posibilă restrângerea exerciţiului acestor drepturi.De asemenea, potrivit opiniei instanţelor, prin suspendarea şi prelungirea suspendării urmată de anularea dreptului câştigat este încălcat şi principiul separaţiei puterilor în stat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002. Aceste reglementări au prelungit până la data de 31 decembrie 2002, respectiv până la 31 decembrie 2003, termenul până la care se suspendau reglementările art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi cele ale art. 41^1 alin. (1) şi ale art. 45 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000.În punctele de vedere prezentate, Guvernul consideră că Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 au avut aplicabilitate pe durata anului bugetar 2002, respectiv 2003, iar, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate ridicată cu privire la aceste dispoziţii legale este inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât este atribuţia legiuitorului să dispună suspendarea aplicării unui act normativ, acest eveniment legislativ fiind reglementat expres de lege tocmai pentru a nu aduce atingere drepturilor sau libertăţilor persoanelor. De asemenea, se mai arată că art. 53 din Constituţie priveşte numai drepturile şi libertăţile fundamentale cuprinse în cap. II titlul II din Legea fundamentală, iar drepturile pretinse de reclamanţi nu se încadrează printre acestea.Totodată, Guvernul apreciază că şi în situaţia în care se apreciază că suspendarea dreptului salarial în cauză contravine art. 47 din Constituţie privind asigurarea unui nivel de trai decent, o astfel de restrângere se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, nefiind vorba de o desfiinţare a dreptului însuşi, ci de o suspendare prin lege a acordării unui drept care echivalează cu restrângerea acestuia, ceea ce textul constituţional permite.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002. În acest sens se arată că, potrivit principiului anualităţii bugetului de stat, care este de natură constituţională (art. 138 din Constituţie), Legea nr. 743/2001 şi Legea nr. 631/2002 au fost în vigoare în cursul anului 2002, respectiv 2003, perioadă pentru care au fost aprobate bugetele de stat. Astfel, având în vedere că „textele legale criticate nu erau în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare”. În acest sens este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, Avocatul Poporului apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât „suspendarea aplicării unor dispoziţii legale în baza cărora se acordă magistraţilor prima pentru concediul de odihnă nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 466D/2004, îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, precum şi cele ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002.În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 466D/2004, în care autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt funcţionari publici în cadrul Tribunalului Tulcea, sunt criticate, în mod expres, prevederile art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi cele ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002. Curtea observă însă, că, din motivarea excepţiei, rezultă că autorii acesteia au înţeles, în realitate, să se refere nu numai la cele două prevederi legale care prelungesc termenul de suspendare a plăţii unor drepturi băneşti, ci şi la dispoziţiile prin care s-a luat, iniţial, această măsură de suspendare, şi anume cele ale art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001. În toate celelalte dosare conexate, în care autori ai excepţiilor de neconstituţionalitate sunt magistraţi sau personal auxiliar de specialitate, se susţine, în mod expres, că, pe lângă textul art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001.În consecinţă, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, precum şi asupra prevederilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001: „(1) Aplicarea prevederilor art. 32 alin. (2) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru, ale art. 33 alin. (2) referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă şi ale art. 82 alin. (2) teza a doua referitoare la cuantumul indemnizaţiei de delegare, din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002.(2) De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”; … – Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001: „(4) Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”;– Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002: „(3) Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.”Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 53, care are următorul cuprins:– Art. 53. "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Curtea reţine că, în esenţă, se consideră neconstituţională suspendarea acordării unor drepturi băneşti prin ordonanţa criticată, precum şi prelungirea succesivă a acestei suspendări, prin cele două legi bugetare, întrucât aceasta constituie o măsură care nu se încadrează în nici una dintre ipotezele în care exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie.Curtea constată că dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi prin art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, până la data de 31 decembrie 2002.Curtea observă că nici una din cele trei dispoziţii legale criticate nu mai este în vigoare, întrucât textul art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi-a produs efectele numai până la data de 1 ianuarie 2002, iar cele două legi bugetare, până la 31 decembrie 2002, respectiv, până la data de 31 decembrie 2003. Toate aceste dispoziţii legale au avut aplicare limitată în timp, în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel că ele nu mai pot fi considerate ca fiind încă în vigoare.În ceea ce îi priveşte pe magistraţi şi personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea constată că dispoziţiile legale a căror aplicare fusese suspendată au fost abrogate, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prin art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care prevede că „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare”.Faţă de celelalte categorii de personal din cadrul organelor autorităţii judecătoreşti, prin prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, a intervenit o nouă suspendare a aplicării reglementărilor în cauză, până la data de 31 decembrie 2003.În consecinţă, având în vedere că dispoziţiile art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 au avut o aplicare temporară, producându-şi efectele până la data de 1 ianuarie 2002, Curtea constată că, la momentul formulării excepţiei, acestea nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi cu cele ale art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă.În ceea ce priveşte legile bugetare, Curtea Constituţională, printr-o jurisprudenţă constantă, a stabilit că, după expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt în vigoare, având în vedere că însuşi textul constituţional al art. 138 consacră principiul anualităţii bugetului de stat. Astfel, Legea nr. 743/2001 şi Legea nr. 631/2002 au ieşit din vigoare la expirarea exerciţiului bugetar pentru care au fost adoptate, şi anume la 31 decembrie 2002, respectiv la 31 decembrie 2003.În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat pe cale de excepţie, îl pot forma numai dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare şi, în consecinţă, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum şi a celor ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, excepţie ridicată de Radu Nicolai şi alţii, de Elena Florea şi alţii, în dosarele nr. 2.057/2004 şi nr. 2.043/2004 ale Tribunalului Tulcea, de Eugenia Cîmpeanu şi alţii, de Olga Gheorghe şi alţii, de Doru Benescu şi alţii, de Mariana Gafton şi alţii, în dosarele nr. 984/C/2004, nr. 985/C/2004, nr. 1.000/C/2004 şi nr. 1.122/C/2004 ale Tribunalului Galaţi – Secţia civilă, de Mărioara Stancu şi alţii, de Cristina Liliana Faur şi alţii, de Eugenia Belea şi alţii, de Viorica Găman şi alţii, de Gheorghiţa Munteanu (Arsene) şi alţii, de Daniela Mănuc şi alţii, de Isabela-Alina Stănescu şi alţii, precum şi de Mihaela Cucliciu şi alţii, în dosarele nr. 1.095/2004, nr. 1.105/2004, nr. 1.116/2004, nr. 1.104/2004, nr. 1.098/2004, nr. 1.087/2004, nr. 1.088/2004 şi nr. 1.068/2004 ale Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește