DECIZIE nr. 559 din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocatul Ilona Lorentz pentru autorii excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia, arătând că dispoziţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei, prin aceea că debitorii şi creditorii nu sunt egali atâta timp cât creditorii îi pot evacua pe debitori prin intermediul executării silite. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 44 din Constituţie sunt încălcate prin aceea că, urmare a evacuării, debitorii sunt lipsiţi de atributele dreptului de proprietate, şi anume posesia şi folosinţa.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că debitorii şi creditorii se află în situaţii diferite, ceea ce justifică în mod obiectiv tratamentul juridic diferit aplicat acestor două categorii. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituţie, fiind o expresie a principiului liberului acces la justiţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate, cărora li se subsumează şi reglementările criticate, implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane, fără ca dispoziţiile de lege criticate să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004, Curtea de Apel Braşov Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţia de lege criticată contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. Se susţine că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea că debitorii şi creditorii nu sunt egali atâta timp cât creditorii îi pot evacua pe debitori înainte de soluţionarea irevocabilă a procesului. Dispoziţiile art. 21 din Constituţie, ce privesc accesul liber la justiţie, sunt înfrânte, deoarece textul de lege criticat dă posibilitatea executării hotărârii atacate prin obligarea de părăsire a proprietăţilor. De asemenea, dreptul de proprietate nu este nici garantat, nici ocrotit în mod egal faţă de cel al creditorilor prin executarea unei hotărâri care poate fi modificată prin admiterea recursului. Totodată, prin executarea unei hotărâri nedevenite irevocabile nu se asigură protecţia socială a debitorilor, încălcându-se dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie.Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul a reglementat condiţiile în care o hotărâre judecătorească, precum şi înscrisurile autentice şi orice alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute anume de lege pot fi învestite cu formulă executorie, după care acestea, devenind titluri executorii, pot fi puse în executare. Aceste dispoziţii procedurale nu vin în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că egalitatea cetăţenilor în faţa legii poate fi apreciată doar în măsura în care aceştia se află în aceleaşi situaţii juridice. În cazul în care, în condiţiile art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărâri care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, acestea vor fi puse în executare în condiţiile legii, întrucât dreptul de a cere executarea silită nu poate fi condiţionat de exercitarea de către debitor a tuturor căilor de atac împotriva titlului executoriu. Textul de lege criticat reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, arată că întreaga procedură de executare silită este prevăzută de lege, respectiv de cartea a V-a a Codului de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate, cărora li se subsumează şi reglementările criticate, implică, în mod necesar, o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă controlului.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Astfel, instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti nu contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Faţă de invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Prevederile legale criticate nu opresc persoana împotriva căreia se face executarea de a se prevala de toate garanţiile procedurale care îi permit să se adreseze instanţei şi să solicite suspendarea executării, contestaţia la executare sau întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă faţă de art. 124 alin. (2) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece întreaga procedură de executare silită, inclusiv învestirea cu formulă executorie a hotărârilor, este prevăzută de lege, respectiv de Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă faţă de art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 47 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arată că aceste prevederi constituţionale nu au incidenţă în cauza dedusă controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:– Art. 376 alin. 1: "Se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.";– Art. 374 alin. 1: "Nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţia României, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală."; … – Art. 47 alin. (1) şi (2): "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."; … – Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd că nici o hotărâre judecătorească, cu unele excepţii menţionate în mod expres de lege, nu poate fi executată fără să fie învestită cu formulă executorie, iar dispoziţiile art. 376 alin. 1 din acelaşi cod prevăd posibilitatea învestirii cu formulă executorie şi a hotărârilor rămase definitive, chiar dacă nu sunt încă irevocabile, a înscrisurilor autentificate, precum şi a altor hotărâri sau înscrisuri, în cazurile anume prevăzute de lege.Prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, întreaga procedură de executare silită este prevăzută de lege, respectiv de cartea a V-a din Codul de procedură civilă. De asemenea, Curtea a mai reţinut, în considerentele deciziei menţionate, că prin instituirea de către legiuitor, în textul de lege criticat, a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătoreşti, precum şi la învestirea lor cu formulă executorie nu se constituie nici un privilegiu ori discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie.Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate se aplică, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, respectiv tuturor celor care au obţinut recunoaşterea drepturilor printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi solicită executarea acesteia, chiar silit dacă partea adversă nu o execută de bunăvoie, şi sunt opozabile tuturor persoanelor faţă de care se face executarea.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al nici uneia dintre părţile litigante. După cum cel care pretinde un drept sau un interes legitim poate cere recunoaşterea acestuia, inclusiv executarea silită a hotărârii judecătoreşti care îi recunoaşte dreptul, datornicul are posibilitatea să se apere prin toate mijloacele procedurale legale, să exercite căile de atac, să conteste titlul executoriu ori executarea însăşi, să ceară suspendarea executării ori întoarcerea acesteia.De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie. Astfel, executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă obiectul ei este material sau evaluabil în bani, poate determina diminuarea patrimoniului celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi considerată ca fiind contrară garantării şi ocrotirii proprietăţii. Executarea hotărârii definitive se face pentru valorificarea neîntârziată a dreptului celui care a câştigat procesul.În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 376 alin. 1 cu referire la art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gall Pavel Petru şi Gall Szilarda în Dosarul nr. 3.352/Ap/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește