DECIZIE nr. 559 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ana Gabriela Mahmoud în Dosarul nr. 1184.1/261/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1184.1/261/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ana Gabriela Mahmoud într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru infracţiunea de evaziune fiscală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile legale criticate creează discriminări pe criterii de avere între inculpaţii acuzaţi de acelaşi tip de infracţiuni. Mai mult, se consideră că există o situaţie de discriminare între inculpaţii care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, dar care nu se mai află la primul termen de judecată, în raport cu cei care încă se află în faza de urmărire penală sau de judecată anterior primului termen de judecată, întrucât numai acestora din urmă li se poate aplica textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.Se mai susţine că textul criticat aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, deoarece condiţionează aplicarea unui tratament juridic mai favorabil de repararea unui pretins prejudiciu anterior cercetării judecătoreşti, aspect ce poate fi interpretat de către instanţa judecată ca o recunoaştere a săvârşirii infracţiunii.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins:"Art. 10. – (1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că în repetate rânduri a examinat constituţionalitatea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 din perspectiva unor critici asemănătoare. Astfel, prin deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi nr. 802 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.Totodată, s-a arătat că principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.Faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nu are semnificaţia îngrădirii liberului acces la justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces echitabil.Referitor la susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută de textul criticat, "limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate", urmând ca instanţa de judecată, în caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susţine că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumţia de nevinovăţie, şi să accepte necondiţionat pretenţiile părţii civile.Neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot naşte între inculpaţi cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în funcţie de data primului termen de judecată, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.Ţinând cont de cele expuse mai sus, Curtea reţine că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Ana Gabriela Mahmoud în Dosarul nr. 1184.1/261/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește