DECIZIE nr. 557 din 15 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Repede în Dosarul nr. 7.208/86/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.208/86/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Repede în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei căi de atac.Curtea de Apel Suceava – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu este îngrădit exerciţiul dreptului la apărare, fiind asigurate, pe parcursul procesului, toate drepturile persoanei de a se apăra împotriva învinuirilor ce i se aduc.De asemenea, instituţia declinării de competenţă nu are caracterul unei judecăţi, deoarece în cadrul acestei proceduri nu se soluţionează fondul cauzei, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar. Mai mult, accesul la justiţie înseamnă accesul la instanţele de judecată înzestrate cu competenţa şi procedurile stabilite prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Declinarea de competenţă, care au următorul conţinut: "Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 429 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.220 din 20 decembrie 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că instituţia declinării de competenţă desemnează obligaţia stabilită prin lege pentru organul judiciar învestit cu soluţionarea cauzei de a trimite cauza organului judiciar competent ori de câte ori constată că instrumentarea acesteia nu intră în atribuţiile sale. Declinarea de competenţă nu are caracterul unei judecăţi – pentru că în cadrul acestei proceduri nu se soluţionează fondul cauzei -, ci al unui incident în administrarea justiţiei, inerent bunei funcţionări a sistemului judiciar.Ţinând seama de natura instituţiei, ca şi de imperativul celerităţii procesului penal, nu se poate reţine, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei, că textul de lege prin care se dispune că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului este de natură să încalce sau să restrângă dreptul la apărare al părţilor.Atât inculpatul, cât şi celelalte părţi îşi pot exercita dreptul la apărare şi celelalte drepturi procesuale în faţa instanţei competente, precum şi dreptul de a ataca prin mijloacele prevăzute de lege hotărârea prin care această instanţă va soluţiona cauza.În ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, nici aceasta nu poate fi primită, căci accesul la justiţie înseamnă accesul la instanţele de judecată înzestrate cu competenţa şi cu procedurile stabilite prin lege, iar pe de altă parte este impropriu să se afirme lipsa de acces la justiţie chiar în cadrul desfăşurării unui proces judiciar.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius Repede în Dosarul nr. 7.208/86/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește