Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Cristian Fulger în Dosarul nr. 1.289/C/2003 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei arată că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece numai o lege civilă de expropriere poate să stingă un drept de proprietate, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar preluarea şi deţinerea abuzivă nu creează un drept de proprietate în favoarea statului, astfel încât nu era nevoie de o lege specială pentru restituirea acestor imobile. Se mai susţine că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 limitează posibilităţile de apărare a dreptului de proprietate legal constituit, deoarece proprietarul neposesor nu poate exercita acţiunea în revendicare a unui bun imobil preluat abuziv de stat, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, deoarece persoanele îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv se pot adresa instanţei de judecată pentru a contesta deciziile administrative emise în cadrul procedurilor de restituire reglementate de legea specială. Se mai arată că prevederile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.289/C/2003, Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Cristian Fulger.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) şi (3) [devenit art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) şi (3)] din Constituţie. Se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate limitează mijloacele de apărare a dreptului de proprietate privată, prin excluderea exercitării acţiunii în revendicare în privinţa imobilelor preluate în mod abuziv ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Se arată în acest sens că „preluarea abuzivă şi deţinerea abuzivă nu creează drept de proprietate în favoarea statului, astfel încât nu era nevoie de lege specială pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat”.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 nu aduc nici o atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu contravin art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o aplicare a acestor dispoziţii constituţionale potrivit cărora, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arată că Legea nr. 10/2001 este o lege specială ce vizează imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea a fost făcută cu sau fără titlu valabil. În legătură cu acest din urmă aspect, Guvernul mai precizează, în punctul de vedere exprimat, că asupra incidenţei noţiunii de „preluare fără titlu”, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, republicată, trebuie să se pronunţe entitatea obligată prin lege să soluţioneze notificarea. Se mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia interpretarea legii nu intră în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu împiedică părţile interesate să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, astfel încât nu sunt contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie. Se arată în acest sens că "Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conţine norme cu caracter special, în materia revendicării imobiliare, care nu împiedică persoanele interesate, în cazul în care condiţiile din acest act normativ nu sunt îndeplinite, să se prevaleze de dispoziţiile legale generale în materie, respectiv Codul civil, pentru a-şi valorifica dreptul de proprietate”.În opinia Avocatului Poporului, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "garantarea constituţională a proprietăţii private este în mod necesar subsecventă existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu operează în situaţia unui drept a cărui recunoaştere are caracter aleatoriu (…)".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a fost modificat şi completat prin art. I pct. 1 din titlul I cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi în temeiul art. VII din acest act normativ, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. În actuala redactare, art. 1 alin. (1) are următorul cuprins: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituite, în natură, în condiţiile prezentei legi.”De asemenea, în urma republicării Legii nr. 10/2001, lit. h) a art. 2 alin. (1) a devenit lit. i), cu acelaşi conţinut, şi anume: „(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:(…) i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) şi (3) din Constituţie [devenit art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) şi (3)], al căror conţinut este următorul:– Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.";– Art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) şi (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. (…)(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Autorul excepţiei consideră că restituirea în natură, către foştii proprietari, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, este contrară dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, deoarece împiedică persoanele interesate să se adreseze instanţelor de judecată, în condiţiile dreptului comun, prin promovarea unei acţiuni în revendicare. Se mai susţine că prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi la expropriere, deoarece „numai o lege civilă de expropriere putea să stingă un drept de proprietate privată, cu condiţia despăgubirii juste şi prealabile”.Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.Scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat. Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, „Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută”. Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (1), dat fiind că persoanele îndreptăţite la restituire au posibilitatea să se adreseze instanţelor de judecată şi să conteste deciziile administrative de soluţionare a cererii de restituire în natură. Astfel, art. 26 alin. (3), cuprins în cap. III din Legea nr. 10/2001, intitulat Proceduri de restituire, prevede: „(3) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor mobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Cristian Fulger în Dosarul nr. 1.289/C/2003 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat____________