DECIZIE nr. 555 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepţie ridicată de Cheche Dorel în Dosarul nr. 360/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele îi acordă cuvântul. Autorul excepţiei reiterează argumentele prezentate în notele scrise aflate la dosarul cauzei, arătând, în esenţă, că se creează o discriminare între condamnaţii sănătoşi şi cei bolnavi în ceea ce priveşte beneficiul reducerii perioadei de detenţie corespunzător muncii prestate. În susţinerea celor expuse depune la dosarul cauzei o decizie a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin care s-a admis recursul formulat de un deţinut aflat într-o situaţie similară cu a sa, dispunându-se liberarea condiţionată a acestuia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că nu se ajunge la discriminarea avută în vedere de autorul excepţiei, în ipoteza în care prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal se interpretează prin coroborare cu celelalte texte din Codul penal referitoare la liberarea condiţionată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 februarie 2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepţie ridicată de Cheche Dorel într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în legătură cu o cerere de liberare condiţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin dispoziţiile de lege criticate, i se încalcă dreptul de a beneficia de liberarea condiţionată după executarea fracţiunii din pedeapsă rămase după reducerea corespunzătoare numărului de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate. Aceasta întrucât, fiind declarat inapt de muncă din motive medicale, are un regim de detenţie discriminatoriu faţă de ceilalţi deţinuţi care au prestat o muncă şi cărora li se poate reduce perioada de detenţie pe acest motiv, instituindu-se un privilegiu în favoarea deţinuţilor sănătoşi.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că deţinutul care, din motive obiective, nu prestează o muncă utilă în perioada de detenţie nu este defavorizat faţă de cei care prestează o asemenea activitate, fracţiunea de pedeapsă ce trebuie executată fiind aceeaşi. Mai arată că, în această situaţie, deţinutul poate beneficia de prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal referitoare la liberarea condiţionată a condamnatului care, din cauza stării sănătăţii sale nu a fost folosit la muncă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere invocă Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 60 din Codul penal „se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe criterii arbitrare”.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal sunt constituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, făcând, în acest sens, referire la cele reţinute de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 187 din 2 martie 2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 6 din Codul penal, care are următorul cuprins: "În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal stabilesc o regulă aplicabilă tuturor cazurilor speciale în care poate fi dispusă liberarea condiţionată, precizate în alineatele precedente ale aceluiaşi articol. Astfel, textul de lege criticat prevede că la calculul fracţiunii de pedeapsă se ţine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.Asupra dispoziţiilor art. 60 în ansamblul său, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, respingând o excepţie de neconstituţionalitate în care critica era similară celei din prezenta cauză, şi acolo fiind invocată încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. Este vorba despre Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, în care Curtea a reţinut că „textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferenţieri pe considerente arbitrare.” Cu acelaşi prilej, Curtea Constituţională a constatat că „este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condiţiilor în care poate fi acordată liberarea condiţionată, aceasta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care o au aceştia, prin voinţa legiuitorului. Toţi condamnaţii care satisfac condiţiile impuse de lege, fie sub aspectul fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea într-unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de acelaşi tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în concordanţă cu principiul egalităţii, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, aşa încât toate situaţiile să fie tratate în acelaşi fel, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit.”În ceea ce priveşte contradicţia dintre prevederile art. 60 alin. 6 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul penal, Curtea observă că aceasta nu constituie o chestiune de constituţionalitate, întrucât instanţa de contencios constituţional nu exercită controlul specific prin compararea mai multor texte de lege şi sancţionarea eventualelor neconcordanţe, ci se raportează exclusiv la dispoziţiile Constituţiei.De altfel, în cauza de faţă se relevă, în realitate, o problemă de aplicare şi interpretare a legii care excedează competenţei Curţii Constituţionale, revenind exclusiv instanţei de judecată sarcina de a stabili în concret modalitatea de calculare a fracţiunii de pedeapsă rămase de executat, în funcţie de situaţia de fapt şi de aspectele caracteristice ale acesteia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepţie ridicată de Cheche Dorel în Dosarul nr. 360/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește