DECIZIE nr. 555 din 6 iulie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 şi nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 546D/2006 şi nr. 552D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 552D/2006 la Dosarul nr. 546D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.977/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Prin Încheierea din 9 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.235/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup" -S.A. cu ocazia soluţionării unor ordonanţe preşedinţiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale, dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil a cauzei, realizată de către o instanţă independentă şi imparţială instituită prin lege. În continuare, se arată că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie şi cu prevederile art. 53 alin. (1), art. 57 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, arată că acestea contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, deoarece, prin faptul că se prevede posibilitatea ca instanţele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea suspendării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii este lipsit de eficienţa sa firească. De asemenea, autorul excepţiei mai apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi după bunul plac al acţionarilor minoritari”, fără ca aceştia să poată fi „ţinuţi răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează”. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi, arată că acestea contravin prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";– Art. 582 din Codul de procedură civilă: "Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”;– Art. 61 din Legea nr. 31/1990: „(1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.(2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel."; … – Art. 62 din Legea nr. 31/1990: „(1) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente.(2) Dispoziţiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă. … (3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului."; … – Art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."; … – Art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: „Creditorii şi orice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii, în condiţiile art. 62.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, a statuat că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi, implicit, dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la apărare.De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, Curtea a constatat că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporţionalităţii unei restrângeri. Tot cu acel prilej, Curtea a statuat că nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 57 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi. Invocarea de către autorul excepţiei a încălcării prevederilor art. 124 din Constituţie nu are nicio relevanţă, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii a justiţiei şi, totodată, nici independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, se constată că acestea nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, Curtea reţine că prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a statuat că dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. Curtea a constatat, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea a mai reţinut că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 61, 62 şi ale art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.Soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza deciziilor menţionate mai sus se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.Cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşării controlului poate fi făcută numai dacă soluţionarea cauzei are legătură cu dispoziţiile criticate ca neconstituţionale. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 fiind aşadar inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 61, art. 62, art. 133 alin. (1) şi (2) şi art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A. în dosarele nr. 7.977/3/2006 şi nr. 7.235/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește