Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 16 iulie 2012
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii şi ale art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comăneşti, Consiliul Local Comăneşti şi Spitalul „Ioan Lascăr” din Comăneşti în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curţii de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.348D/2011.La apelul nominal se prezintă pentru Unitatea Administrativ-Teritorială Comăneşti şi Consiliul Local Comăneşti consilierul juridic Raluca David, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei Spitalul "Ioan Lascăr" din Comăneşti şi părţile Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinară şi urgentă care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului. De asemenea, arată că nu era necesară stabilirea unor noi criterii de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi faţă de cele care privesc evaluarea tuturor furnizorilor de servicii medicale, stabilite în condiţiile art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, iar excluderea administraţiei publice locale de la procesul de selecţie constituie o încălcare a principiului autonomiei administraţiei publice locale.Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, motivele invocate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 nerelevând existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care să justifice emiterea acestui act normativ de către Guvern, ci doar aspecte de oportunitate a reglementării. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere principiului autonomiei administraţiei publice locale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 321/32/2011, Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii şi ale art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Excepţia a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comăneşti, Consiliul Local Comăneşti şi Spitalul "Ioan Lascăr" din Comăneşti cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ normativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, neexistând o situaţie extraordinară şi urgentă care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului. În acest sens, arată că stabilirea unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate şi respectarea angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, constrângerile bugetare şi necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităţilor sanitare cu paturi nu reprezintă situaţii cu caracter extraordinar. De asemenea, consideră că stabilirea unor criterii de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări sociale de sănătate, criterii suplimentare celor stabilite în condiţiile art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, prin metodologia elaborată la nivel naţional, nu era oportună. Astfel, amintesc că, în nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 345/2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, dată în aplicarea art. 245 din Legea nr. 95/2006, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011, se arată că nu poate fi precizat impactul financiar al măsurilor dispuse prin art. 245. De asemenea, autorii excepţiei susţin că excluderea administraţiei publice locale de la procesul de selectare a unităţilor sanitare publice constituie o încălcare a principiului autonomiei administraţiei publice locale.Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nu a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată. Cât priveşte conţinutul dispoziţiilor de lege criticate, arată că acesta nu contravine principiului autonomiei administraţiei publice locale, acesta fiind circumscris obligaţiei de respectare a legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că a existat o situaţie extraordinară la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea descentralizării, dată de constrângerile bugetare şi necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităţilor sanitare cu paturi, astfel încât să nu fie afectată calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar fi pus în pericol viaţa bolnavilor. Aceste raţiuni au impus adoptarea de urgenţă a unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate şi pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierii acordurilor de împrumut cu organismele financiare. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul autonomiei administraţiei publice locale. Astfel, arată că Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătăţii, poate avea şi competenţa de a numi, prin ordin al ministrului sănătăţii, o comisie prin care să fie realizată, pe baza unor criterii tehnice, de strictă specialitate, selecţia unităţilor sanitare cu paturi care nu pot intră în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate ce asigură finanţarea din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că cele evidenţiate de Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 relevă existenţa unei situaţii extraordinare şi urgente care a justificat intervenţia legislativă a Guvernului. Totodată, consideră că principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2011, precum şi dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi analiza textelor de lege, Curtea reţine însă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011, care modifică prevederile art. 245 din Legea nr. 95/2006, astfel: „(1) Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care pot fi în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:a) unităţile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate şi selectate în condiţiile legii; … b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; … c) alte persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale. … (2) Selectarea unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate se realizează de către o comisie de selecţie numită prin ordin al ministrului sănătăţii pe baza unor criterii obiective aprobate prin acelaşi ordin. … (3) Comisia prevăzută la alin. (2) prezintă raportul analizei efectuate şi lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate. Raportul analizei efectuate şi lista unităţilor sanitare cu paturi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. … (4) Casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte pentru furnizarea de servicii numai cu unităţile care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii şi care nu sunt cuprinse în hotărâre a Guvernului pentru aprobarea raportului comisiei de selecţie şi a listei unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate." … Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) cu referire la principiul autonomiei administraţiei publice locale. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. În realitate, observând cele arătate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că autorii acesteia au avut în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor privind încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa sa, situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a arătat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat că „Urgenţa reglementării nu echivalează cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare”.Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011, Guvernul şi-a justificat intervenţia sa legislativă prin existenţa unor „constrângeri bugetare şi necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanţarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităţilor sanitare cu paturi, astfel încât să nu fie afectată calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar pune în pericol viaţa bolnavilor”. De asemenea, Guvernul a invocat necesitatea respectării angajamentelor pe care şi le-asumat cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare, precum şi urgenţa instituirii unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate. Totodată, a arătat că lipsa intervenţiei urgente prin măsuri adecvate ar duce la „imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora”, ceea ce ar afecta, în ultimă instanţă, însuşi dreptul persoanelor la ocrotirea sănătăţii.Curtea apreciază că aceste motive nu pot fi considerate ca justificând doar oportunitatea reglementării, aşa cum sugerează autorii excepţiei, ci pun în evidenţă existenţa unei situaţii extraordinare, marcată de un decalaj între nevoia de asistenţă medicală şi resursele financiare alocate în acest sens, situaţie ce poate afecta, în lipsa unor măsuri adecvate şi urgente, însuşi dreptul persoanelor de a se bucura de asistenţă medicală. Această împrejurare are un caracter obiectiv, independent de voinţa Guvernului şi impune adoptarea urgentă a unor măsuri pentru contracararea unor efecte negative asupra societăţii.Aşa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă aduse dispoziţiilor art. 245 din Legea nr. 95/2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011, Curtea reţine că ceea ce autorii excepţiei pun în discuţie este respectarea ariei competenţei autorităţilor administrative publice locale, considerând că, în temeiul atribuţiilor de management al asistenţei medicale conferite de lege acestora, trebuie să se regăsească şi dreptul de a decide asupra criteriilor de selecţie a spitalelor în vederea încheierii contractelor cu casele de asigurări de sănătate şi de a participa la această selecţie.Or, Curtea constată că prevederile de lege criticate vizează, în realitate, gestionarea modului de cheltuire a sumelor din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aspect asupra căruia autorităţile administrative publice locale nu sunt în drept să decidă, aceste sume nefiind în administrarea lor, ci a caselor de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, trebuie amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 266 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, „CNAS, instituţie publică, autonomă, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate”, iar potrivit art. 1^1 din aceeaşi lege, „în domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor şi programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătăţii”. De asemenea, potrivit art. 267 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, „Casele de asigurări colectează contribuţiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, şi gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, şi pot derula şi dezvolta şi activităţi pentru valorizarea fondurilor gestionate”.Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere autonomiei de care autorităţile administraţiei publice locale trebuie să se bucure sub aspect administrativ şi financiar.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comăneşti, Consiliul Local Comăneşti şi Spitalul „Ioan Lascăr” din Comăneşti în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curţii de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––