DECIZIE nr. 555 din 15 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” – S.R.L. în Dosarul nr. 395/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 395/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 este neconstituţional, deoarece impune ca amenda contravenţională să fie aplicată transportatorului sau deţinătorului autovehiculului, în condiţiile în care nu aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea contravenţiei. În opinia autorului excepţiei, „ar trebui să fie sancţionaţi beneficiarii transportului, în speţă destinatarul sau expeditorul”.Judecătoria Constanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 nu se încalcă dreptul petentei privitor la liberul acces la muncă”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că "aplicarea unei amenzi contravenţionale pentru nerespectarea condiţiilor impuse de lege pentru efectuarea anumitor categorii de transporturi nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la muncă al operatorului de transport sau al deţinătorului vehiculului. Acesta îşi poate desfăşura în continuare activitatea cu respectarea condiţiilor impuse de lege pentru această activitate, statul având însă obligaţia de a asigura desfăşurarea traficului în condiţii de siguranţă".Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu aduc nicio atingere normelor constituţionale referitoare la dreptul la muncă. Se arată, totodată, că textul legal criticat aparţine normelor de sancţionare contravenţională, a căror adoptare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reglementări speciale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:[…] d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;".Se susţine că, prin textul de lege criticat, se încalcă art. 41 din Constituţie privind "Munca şi protecţia socială a muncii".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, sancţionarea transportatorului sau deţinătorului vehiculului pentru efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului, a fost reglementată pentru a asigura respectarea obligaţiei de obţinere a autorizaţiei menţionate, prevăzută de art. 41 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, în considerarea obiectivelor stabilite de legiuitor în art. 40 alin. (1) din acelaşi act normativ, respectiv menţinerea drumurilor în stare tehnică corespunzătoare şi desfăşurarea traficului în condiţii de siguranţă.Nu se poate susţine încălcarea, prin reglementarea criticată, a prevederilor art. 41 din Legea fundamentală, întrucât aplicarea unei amenzi contravenţionale pentru nerespectarea condiţiilor impuse de lege pentru efectuarea anumitor categorii de transporturi nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la muncă al operatorului de transport sau al deţinătorului vehiculului, care îşi pot desfăşura activitatea în continuare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.În plus, aşa cum a mai statut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, instituirea condiţiilor de transport a căror neîndeplinire constituie contravenţie este un atribut exclusiv al legiuitorului care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului să aibă loc în deplină siguranţă.Cât priveşte susţinerile autoarei excepţiei, care propune o altă soluţie legislativă în locul celei criticate, respectiv sancţionarea pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de textul de lege ce face obiectul excepţiei a beneficiarilor transportului, acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Sonisim Prest” – S.R.L. în Dosarul nr. 395/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește