DECIZIE nr. 553 din 16 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ridicată de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei cu motivarea că la acest termen se află în imposibilitate de prezentare în faţa Curţii, "[…] având de reprezentat în faţa Curţii de Apel Timişoara cauze cu arestaţi […]".Ministerul Public nu se opune amânării cauzei.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei, ca fiind insuficient motivată.Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 505/2004, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, ridicată de Marin Bîlc în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat creează o discriminare între cetăţeni, după calitatea acestora, întrucât "tinde să sustragă anumite categorii socioprofesionale, implicând clasa socială a magistraţilor şi a notarilor, de la competenţa materială a judecătoriei, instanţa căreia ar fi trebuit să-i revină în mod normal competenţa de a judeca în fond pricina raportat la încadrările juridice care se regăsesc în actul de sesizare al instanţei". Consacrând un tratament juridic diferit pentru "anumite categorii de cetăţeni", dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt în contradicţie, în opinia autorului excepţiei, şi cu prevederile care consacră dreptul la un proces echitabil şi dezideratul independenţei justiţiei, cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată în acest sens că, "prin crearea unor reglementări şi practici diferenţiate, magistraţii nu mai pot fi obiectivi, sesizând că în astfel de cauze există un scop şi un interes al Ministerului Justiţiei de a sustrage controlului unor competenţe judecătoreşti locale raportul dedus judecăţii".Curtea de Apel Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât stabilesc în mod egal, nediscriminatoriu, competenţa instanţelor judecătoreşti pentru persoanele aparţinând aceleiaşi categorii profesionale. Totodată arată că textul criticat nu aduce atingere nici dreptului la un proces echitabil, desfăşurat cu respectarea principiului publicităţii, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât "nu creează nici o discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, iar egalitatea presupune egala răspundere a cetăţenilor pentru faptele săvârşite, dar nu şi identitatea instanţei care soluţionează asemenea fapte". Totodată se arată că textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, întrucât "nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil".Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum au fost valorificate de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se apreciază că dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt norme procedurale şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut:– Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel:1. judecă în primă instanţă:[…] b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de notarii publici."Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2), având următorul conţinut:– Art. 4 (Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni) alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";– Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … De asemenea, aceleaşi dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, printr-o interpretare sistematică, atât prin prisma normelor constituţionale, cât şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte, Curtea Constituţională a statuat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003, Decizia nr. 206 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 mai 2004, şi Decizia nr. 267 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 8 iulie 2004, că prevederile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că este neîntemeiată critica dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală în raport cu prevederile art. 4 şi 16 din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii legale nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi înscrise în art. 4 din Constituţie, iar situaţia juridică a anumitor categorii de persoane (respectiv judecătorii de la judecătorii şi tribunale, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi notarii publici) justifică aplicarea unui tratament diferit, în scopul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei. Curtea a subliniat în acest context faptul că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.Totodată, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiţii care sunt asigurate şi în situaţia judecării cauzelor în primă instanţă de către curţile de apel.De altfel, aşa cum a statuat, de asemenea, în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, stabilirea competenţei, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege".Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerăm că soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală ridicată de Marin Bîlc în Dosarul nr. 505/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește