DECIZIE nr. 551 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, precum şi partea Atanasie Bebe Constantin Doicescu, lipsind Gheorghiţa Panaitescu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autoarea excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, depunând note scrise în acest sens. Atanasie Bebe Constantin Doicescu susţine că lasă la latitudinea Curţii aprecierile referitoare la excepţia formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.594/2006, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghiţa Stan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că sancţiunea consacrată de dispoziţiile legale criticate reprezintă dovada unui formalism excesiv al procedurii de judecată, art. 133 din Codul de procedură civilă fiind susceptibil de a fi interpretat şi aplicat în mod diferit de instanţele judecătoreşti, în sensul că unele constată nulitatea cererii de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului, în vreme ce altele consideră acoperită lipsa semnăturii prin acte ulterioare acestei cereri.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor esenţiale reprezintă o garanţie în scopul înlăturării arbitrariului privind manifestarea de voinţă la sesizarea instanţei de judecată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că nulitatea pentru lipsa semnăturii este pe deplin justificată având în vedere rolul deosebit de important al acesteia, acela de a certifica, pe de o parte, manifestarea de voinţă a reclamantului în declanşarea procesului, iar, pe de altă parte, conţinutul cererii de chemare în judecată. Aşa fiind, dispoziţiile art. 133 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere drepturilor consacrate constituţional în art. 21, art. 24 sau art. 124, ci constituie o garanţie în plus a existenţei unui cadru procesual flexibil, care permite părţilor exercitarea tuturor drepturilor recunoscute prin Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de garanţiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează nulitatea, ca sancţiune incidentă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale.Curtea constată că menţiunile sancţionate cu nulitatea au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor, obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectării drepturilor procesuale ale părţilor.În ceea ce priveşte critica referitoare la interpretarea şi aplicarea în mod diferit a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, problemele pe care le ridică autorul excepţiei constituind aspecte ce ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește