DECIZIE nr. 550 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorGabor Kozsokar – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, excepţie ridicată de Gheorghe Ungureanu în Dosarul nr. 897/46/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 897/46/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, excepţie ridicată de Gheorghe Ungureanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece nu oferă posibilitatea unui dublu grad de jurisdicţie, hotărârea prin care se soluţionează cererea prin care se atacă decizia Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii fiind definitivă şi irevocabilă.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că accesul la justiţie nu presupune accesul la toate gradele de jurisdicţie. Constituţia prevede că procedura de judecată este stabilită de lege, iar căile de atac se exercită în condiţiile legii, astfel că legiuitorul este singurul competent să stabilească, pentru motive de celeritate, securitate juridică ori pentru alte motive temeinice, căile de atac ce se exercită împotriva hotărârilor judecătoreşti. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 este neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 793 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 14 decembrie 2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, cu următorul conţinut: „Curtea de apel judecă în şedinţă secretă în complet de 3 judecători. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. Actele şi lucrările dosarelor au regim secret.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 793 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 997 din 14 decembrie 2006, Curtea a constatat că prevederea criticată prin excepţia de neconstituţionalitate, potrivit căreia hotărârile pronunţate de curtea de apel în această materie sunt definitive şi irevocabile, nu încalcă prevederile Constituţiei, invocate de către autorul excepţiei. Se constată că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile legii”.De asemenea, Curtea a reţinut că, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se referă la posibilitatea efectivă de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.În consecinţă, s-a constatat că, în cazul procedurii reglementate de art. 16 din Legea nr. 187/1999, solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea se poate adresa unei curţi de apel pentru soluţionarea cererii prin care se atacă decizia Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fiind astfel îndeplinite fără echivoc cerinţele impuse de dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, excepţie ridicată de Gheorghe Ungureanu în Dosarul nr. 897/46/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește