DECIZIE nr. 550 din 6 iulie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altip” – S.A. în Dosarul nr. 391/2006 al Tribunalului Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat lipseşte dreptul de proprietate de atributul posesiei şi folosinţei, prin instituirea cu titlu gratuit a dreptului de uz şi a dreptului de servitute.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care prevede gratuitatea exercitării drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, de către titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor pentru activităţi şi servicii energetice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 391/2006, Tribunalul Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altip” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 154 alin. (1) din Constituţie, deoarece "se realizează o restrângere a dreptului de proprietate prin instituirea cu titlu gratuit a unui drept de uz şi de servitute".Tribunalul Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, potrivit cărora „(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora.(…)”În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, şi art. 154 alin. (1) din Constituţie referitor la conflictul temporar de legi.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie, cu titlu gratuit, dreptul de uz şi dreptul de servitute asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată, în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi licenţelor pentru activităţi şi servicii legate de capacităţile energetice.Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, în măsura în care drepturile de uz şi servitute se exercită cu titlu gratuit, dat fiind faptul că proprietarul terenului sau bunului afectat este lipsit de atributele posesiei şi folosinţei.Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Exercitarea dreptului de uz şi a dreptului de servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice, cu titlu gratuit, pe toată durata existenţei acestora, are drept scop asigurarea valorificării fondului energetic, bun public de interes naţional. Aceasta este în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, referitoare la obligaţia titularului dreptului de proprietate cu privire la respectarea oricăror sarcini ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului.Mai mult, Curtea constată că, în acord cu principiul constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate, art. 16 alin. (4) teza a doua din Legea energiei electrice instituie obligaţia plăţii la despăgubiri, în condiţiile legii, pentru orice pagube aduse proprietarilor, cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii, avarii.De altfel, prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, şi cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea, respingând excepţia, a statuat că exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat, fără a se ţine seama de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) ce consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private „în condiţiile legii organice”. S-a mai reţinut că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cuinteresele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, s-a arătat că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.Soluţia pronunţată în decizia anterior menţionată, precum şi considerentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Curtea constată că invocarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Constituţie, referitoare la conflictul temporal de legi, nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Altip” – S.A. în Dosarul nr. 391/2006 al Tribunalului Alba Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește