DECIZIE nr. 55 din 19 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (3) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (3) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Grigore C. Panaitescu şi Cristina Emanoil în Dosarul nr. 6.166/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 12 februarie 2002, fiind consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 19 februarie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.166/2001, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi (3) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Grigore C. Panaitescu şi Cristina Emanoil într-un proces civil de constatare a nulităţii absolute a titlului deţinut de stat asupra unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenta, ca dispoziţiile art. 46 alin. (1) şi (3) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece în opinia lor prevederile Legii nr. 10/2001 se aplică şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, ceea ce ar avea semnificatia unei ingerinţe a legislativului în activitatea judecătorească.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, apreciază ca dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „pot fi considerate în contradictie cu principiul neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, fiind incidente şi prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii civile. Se arata ca, potrivit principiului tempus regit actum, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001 sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data încheierii actului juridic.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (1) şi (3) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, al căror conţinut este următorul:– Art. 46: "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectare legilor în vigoare la data înstrăinării. […](3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţa neputând fi invocată în aceste cazuri."; … – Art. 47: "(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana indreptatita putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei."I. În vederea exercitării controlului de constituţionalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională poate fi sesizată în condiţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, care are următorul cuprins: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.”Examinând conţinutul încheierii Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi susţinerile autorului excepţiei, cu raportare la dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea constata că nu poate proceda la examinarea pe fond a excepţiei privind dispoziţiile art. 46 alin. (3), pentru ca soluţionarea cauzei, aflată pe rolul instanţei de judecată, nu depinde de dispoziţia legală criticata. Curtea retine ca dispoziţiile art. 46 alin. (3) cu care a fost investită prin actul de sesizare sancţionează cu nulitate absolută actele juridice de înstrăinare, care au ca obiect imobile preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natura politica, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar [art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001]. Litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului deţinut de stat asupra unui imobil care nu face parte din categoria celor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001. Curtea constata ca soluţionarea unei asemenea cereri nu depinde de dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”.Având în vedere ca în speta exista o cauza de inadmisibilitate, prevăzută la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea retine ca instanţa de judecată însăşi avea obligaţia să constate ca excepţia este inadmisibila şi sa o respingă ca atare, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol. Instanţa de judecată nu a procedat însă asa şi, ca atare, revine Curţii Constituţionale obligaţia de a aplica aceste dispoziţii legale.II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (1), Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considera, în esenta, ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", deoarece, în opinia acestora, prevederile Legii nr. 10/2001 se aplică şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, ceea ce ar avea semnificatia unei ingerinţe a legislativului în activitatea judecătorească.Aceasta critica nu poate fi primită. În realitate autorii excepţiei solicita Curţii să se pronunţe asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant că nu intră în competenţa Curţii controlul aplicării dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă sub aspectul retroactivitatii aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin aceste decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Grigore C. Panaitescu şi Cristina Emanoil în Dosarul nr. 6.166/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește