DECIZIE Nr. 55 din 14 mai 1996

Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorLucian Stingu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Belcin Victor şi Belcin Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 8 din 31 ianuarie 1996.La apelul nominal se constata lipsa părţilor. Procedura este legal îndeplinită.Magistratul-asistent face referatul cauzei.Dosarul fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a recursului, apreciind ca decizia de fond este temeinica şi legală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. 2 şi ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974.În considerentele deciziei s-a reţinut ca dreptul la replica nu este menţionat în mod expres în dispoziţiile Constituţiei, dar printr-o interpretare sistematica a prevederilor acesteia – art. 1 alin. (3), art. 15, art. 30 alin. (6) şi alin. (8), art. 31 alin. (4) – rezultă caracterul sau constituţional, fără a avea însă o valoare absolută.Împotriva aceste decizii, Belcin Victor şi Belcin Maria au declarat recurs, pentru următoarele motive:– soluţionarea cauzei s-a făcut deşi cele două Camere al Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere;– motivarea soluţiei este imprecisa şi contradictorie;– nu s-a analizat încălcarea art. 16 alin. (1) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie, deşi au fost invocate în motivarea excepţiei.CURTEA,Având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 74 alin. 2 şi ale art. 75 alin. 2 din Legea presei nr. 3/1974 raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Primul motiv de recurs este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este obligată numai să solicite punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului, iar necomunicarea lor nu poate împiedica soluţionarea cauzei. De altfel, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, punctele de vedere, chiar dacă ar fi exprimate de către autorităţile publice, la fel ca şi probele, nu sunt obligatorii pentru judecători în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, ei hotarind conform intimei lor convingeri.Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reţinut, deoarece menţionarea în considerentele deciziei recurate a unor situaţii ce ar justifica refuzul instanţei judecătoreşti de a dispune publicarea sau difuzarea replicii nu este în contradictie cu soluţia pronunţată, dimpotriva, o justifica, iar în combaterea acestor argumente recurentul nu a invocat nici un motiv de natura să le infirme.Cel de-al treilea motiv de recurs urmează, de asemenea, a fi respins. Chiar prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, soluţia nu poate fi alta decît cea pronunţată în decizia recurată. Egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ca şi dreptul la apărare nu implica în nici un fel caracterul absolut al dreptului la replica. Prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut caracterul constituţional al dreptului la replica în temeiul libertăţii de exprimare, prevăzut de art. 30 din Constituţie. Aceasta însă nu înseamnă ca dreptul la replica poate fi exercitat abuziv sau eronat, sau ca instanţa judecătorească nu este competenţa să soluţioneze litigiul rezultat din refuzul organului de presa de a publică replica solicitată. Potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor altora. De aceea nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi nici dreptul la apărare nu justifica caracterul absolut al dreptului la replica. Problema criteriilor de care trebuie să ţină seama instanţa pentru a considera ca neîntemeiat refuzul de publicare a replicii excede – asa cum s-a reţinut în decizia recurată – analiza constituţionalităţii dispoziţiei criticate. Desigur, în soluţionarea litigiului rezultat din nepublicarea replicii, instanţele judecătoreşti sunt ţinute de aplicarea corespunzătoare a prevederilor Constituţiei, inclusiv cele ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) invocate în sesizare şi în recurs.Având în vedere considerentele expuse, vazind şi prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Belcin Victor şi Belcin Maria împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 8 din 31 ianuarie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 mai 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește