DECIZIE nr. 549 din 24 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul „Sindprim” din Vaslui în Dosarul nr. 485/89/2011 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 966D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.066D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Beatrice-Valentina Ciuciu, Lenuţa Maftei, Gabriela Turcu, Antonia Ştefan, Cateluţa Pâslaru, Tudoriţa Banea, Valentina Secuianu, Liliana Palamaru, Luminiţa Oprea, Margioala Gavriliţă, Mariana Ifrim, Silvia Ciobotaru, Zizi Ilie, Carmen Iftemie, Beatrisa Cocoş, Florentina Chirilă, Lizica-Daniela Copăceanu, Monica Viorica Trifan, Nicoleta Ianuş, Cătălin Nedelcu, Maria Mihai, Dorina Iorga – aprod în cadrul Judecătoriei Tecuci şi Dumitru Chircă în Dosarul nr. 3.608/121/2011 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 966D/2011 şi nr. 1.066D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.066D/2011 la Dosarul nr. 966D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.786/2011 din 23 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 485/89/2011, Tribunalul Vaslui – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Sindicatul "Sindprim" din Vaslui, prin reprezentant Mariana Şălaru Mariana, cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.Prin Sentinţa civilă nr. 1.460 din 11 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.608/121/2011, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.Excepţia a fost ridicată de Beatrice-Valentina Ciuciu, Lenuţa Maftei, Gabriela Turcu, Antonia Ştefan, Cateluţa Pâslaru, Tudoriţa Banea, Valentina Secuianu, Liliana Palamaru, Luminiţa Oprea, Margioala Gavriliţă, Mariana Ifrim, Silvia Ciobotaru, Zizi Ilie, Carmen Iftemie, Beatrisa Cocoş, Florentina Chirilă, Lizica-Daniela Copăceanu, Monica Viorica Trifan, Nicoleta Ianuş şi Cătălin Nedelcu – grefieri în cadrul Judecătoriei Tecuci, de Maria Mihai – agent procedural în cadrul Judecătoriei Tecuci, de Dorina Iorga – aprod în cadrul Judecătoriei Tecuci şi de Dumitru Chircă – şofer în cadrul judecătoriei Tecuci, cu prilejul soluţionării unui litigiu civil având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât modifică situaţii juridice definitiv stabilite, sub aspectul executării unei obligaţii aferente unui raport de muncă încheiat. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au prevăzut acordarea unui premiu anual, iar la sfârşitul anului 2010 situaţia juridică a acestui an era definitiv stabilită, astfel că, în anul 2011, atunci când trebuia să se facă plata efectivă a drepturilor pentru anul 2010, nu se mai putea modifica această situaţie juridică. Deşi Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010, nu a mai prevăzut acordarea premiului anual, această prevedere nu putea opera decât de la începutul anului 2011, respectiv pentru activitatea desfăşurată pe anul 2011. De asemenea, arată că în anul 2010 a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009, care nu a specificat în art. 30 alin. (7) că premiul anual nu se acordă. Astfel, se aduce atingere dreptului la măsuri de protecţie socială, garantat constituţional, principiului neretroactivităţii, dar şi statutului profesiei, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 şi 125 din Legea fundamentală. Totodată, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, premiul anual pe 2010 reprezentând un drept câştigat. De asemenea, este restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, fără respectarea condiţiilor impuse de art. 53 din Constituţie. În sprijinul celor susţinute, invocă o bogată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a demonstra că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu sunt în acord cu cerinţele de protecţie a proprietăţii private impuse de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, amintesc jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi concluziile Comisiei Europene cu privire la obligaţia judecătorului naţional de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).Tribunalul Vaslui – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textul de lege criticat contravenind principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, precum şi dispoziţiilor Legii fundamentale şi internaţionale privind garantarea dreptului de proprietate privată.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că este dreptul statului de a determina ce sume vor fi plătite angajaţilor săi de la bugetul de stat, că a existat o lege publică şi accesibilă prin care s-a dispus măsura restrângerii dreptului în discuţie, iar această măsură are o motivaţie rezonabilă (stabilirea echilibrului bugetar), că măsura nu afectează substanţa dreptului şi are caracter temporar, precum şi faptul că a fost aplicată fără discriminări tuturor salariaţilor bugetari.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”Curtea constată că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”.Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins în privinţa acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situaţia în care se află autorii excepţiei ca fiind o facta pendentia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).Autorii excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie : art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul la proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 125 privind statutul judecătorilor. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu acelaşi dispoziţii ale Legii fundamentale şi critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât nu este incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu. Totodată, prin aceeaşi decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizaţia de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeaşi lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public şi constituie un „bun” în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar dispoziţiile de lege criticate prevăd în acelaşi timp doar modalitatea prin care statul urmează să îşi execute întru totul această obligaţie financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanţe. Aşadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată.Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conţinutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivităţii legii.Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.De asemenea, Curtea a reţinut lipsa de relevanţă a actelor Uniunii Europene invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai reţine că dispoziţiile art. 124 şi 125 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. Astfel, Curtea observă atât faptul că dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu fusese acordat în considerarea unei categorii socioprofesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, cât şi faptul că textele constituţionale invocate se referă la judecători, iar nu la categoria de personal pe care o reprezintă unii dintre autorii excepţiei, respectiv personal conex şi auxiliar din justiţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul „Sindprim” din Vaslui în Dosarul nr. 485/89/2011 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă şi de Beatrice-Valentina Ciuciu, Lenuţa Maftei, Gabriela Turcu, Antonia Ştefan, Cateluţa Pâslaru, Tudoriţa Banea, Valentina Secuianu, Liliana Palamaru, Luminiţa Oprea, Margioala Gavriliţă, Mariana Ifrim, Silvia Ciobotaru, Zizi Ilie, Carmen Iftemie, Beatrisa Cocoş, Florentina Chirilă, Lizica-Daniela Copăceanu, Monica Viorica Trifan, Nicoleta Ianuş, Cătălin Nedelcu, Maria Mihai, Dorina Iorga – aprod în cadrul Judecătoriei Tecuci şi Dumitru Chircă în Dosarul nr. 3.608/121/2011 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește