DECIZIE nr. 546 din 7 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.493/2003, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecătoria Constanţa consideră că textul de lege criticat, exceptând de la graţiere pedepsele aplicate pentru furtul de folosinţă a unui autovehicul şi pentru anumite infracţiuni de furt calificat, în raport cu perioadele de timp în care au fost săvârşite faptele, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, creează inegalitate între potenţialii beneficiari ai actului de graţiere, deşi Legea nr. 543/2002, un act de graţiere colectivă, ar fi trebuit să fie imparţială şi să aibă la bază nişte criterii obiective, iar nu un criteriu temporal, arbitrar ales de legiuitor. Arată în continuare că prima teză a textului de lege criticat exceptează de la graţiere pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) din Codul penal, în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, iar teza a treia a textului criticat cele prevăzute în alin. 2-4 în redactarea actuală. Alin. 1 al art. 209 nu a suferit modificări, deci persoanele care au săvârşit vreuna dintre infracţiunile prevăzute la alin. 1, indiferent de data săvârşirii, se află în situaţii identice şi ar trebui să beneficieze deopotrivă de graţiere.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002, statuând prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, că acestea sunt în acord cu Legea fundamentală. Cu acea ocazie Curtea Constituţională a statuat că stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază colectiv, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, deoarece Constituţia nu conţine decât o singură prevedere referitoare la graţierea colectivă, o normă-cadru, care prevede, în art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. i), că Parlamentul adoptă, printre altele, şi legi organice şi că acordarea graţierii se reglementează prin lege organică. Criteriile de acordare a graţierii, precum şi exceptările pot viza pedeapsa aplicată, natura infracţiunilor săvârşite sau persoana condamnatului, fără ca prin acestea să se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situaţii identice. Exceptarea de la graţiere a celor care au săvârşit infracţiuni prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) din Codul penal, înainte de Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, nu instituie nici privilegii şi nici discriminări. Impunerea unor condiţii pentru a putea beneficia de graţiere nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut în art. 16 din Constituţie, deoarece legiuitorul poate, din raţiuni de politică penală a statului, să considere că nu trebuie iertaţi de pedeapsă infractorii care au săvârşit într-o anumită perioadă anumite infracţiuni, deşi conţinutul şi redactarea acestora sunt neschimbate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază sau a altor sancţiuni care se înlătură, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Ca atare, din raţiuni de politică penală, statul poate să considere că nu trebuie iertaţi de pedeapsă anumiţi infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacă sunt vinovaţi de săvârşirea unor categorii de infracţiuni. Astfel, condamnaţii care a săvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conţinutul infracţiunii respective, se află, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 88/2003, Decizia nr. 364/2003 şi Decizia nr. 204/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul conţinut:– Art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12: "(2) Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: […]12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, ce au următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002, excepţii pe care le-a respins, ca fiind neîntemeiate, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, şi, respectiv, Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003.Prin acele decizii Curtea a statuat că Legea nr. 543/2002 reprezintă un act de clemenţă, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului. Stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Curtea a mai constatat că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii. Condamnaţii care au săvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conţinutul infracţiunilor respective, se află, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește