DECIZIE nr. 540 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Tiba în Dosarul nr. 10.445/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.445/118/2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Vasile Tiba, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, 21 şi 24 din Constituţia României şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, prin dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală se instituie posibilitatea judecătorului de a aprecia în ce condiţii se poate dispune anularea actelor procesuale efectuate cu încălcarea legii şi se stabilesc termene înăuntrul cărora se pot invoca neregulile procedurale comise, iar prin dispoziţiile art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din acelaşi cod se limitează exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor pronunţate în cursul procesului.Instanţa de judecată opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 197 alin. 1: "Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.";– Art. 197 alin. 4: "Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.";– Art. 361 alin. 2: "Încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.";– Art. 361 alin. 3: "Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei.";– Art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.";– Art. 385^1 alin. 3: "Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Referitor la dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil, iar, pe de altă parte, condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei derogări de la obligativitatea respectării legii de către organele de cercetare penală. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 868 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, Curtea constată că instituirea unor termene pentru invocarea încălcării dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal (cu excepţia încălcărilor vizând dispoziţiile prevăzute de art. 197 alin. 2 din acelaşi cod) este menită să asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanţă cu exigenţele constituţionale ale dreptului la un proces echitabil. Curtea Constituţională a statuat în acelaşi sens prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 1.038 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 6 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 403 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 3 august 2005.Referitor la dispoziţiile art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acest mod de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor de şedinţă este justificat de necesitatea de a asigura celeritatea procesului penal, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, în acelaşi sens, prin Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2005.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4, art. 361 alin. 2 şi 3 şi art. 385^1 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Tiba în Dosarul nr. 10.445/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Fabian Niculae–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește