DECIZIE nr. 540 din 18 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că situaţia persoanelor care locuiesc în străinătate este diferită de cea a persoanelor care locuiesc în România, iar principiul egalităţii presupune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situaţii juridice diferite. Totodată, apreciază că regulile procedurii penale privind citarea persoanelor care se află în străinătate nu contravin nici dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie. De asemenea, consideră că aspectele privind aplicarea legii de către instanţa de judecată, aspecte invocate de autorul excepţiei, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 12.486/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Levent Huseyn Yurukoglu, prin apărător, într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 280 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate privind înmânarea şi afişarea citaţiei în cazul învinuitului sau inculpatului care locuieşte în străinătate contravin dreptului la apărare, întrucât se prevede afişarea citaţiei în situaţia în care scrisoarea recomandată nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv. Astfel, arată că sintagma "din orice alt motiv" creează interpretări şi aprecieri subiective, care conduc la folosirea abuzivă şi nejustificată a procedurii de citare prin afişare. O astfel de procedură nu asigură garanţiile respectării dreptului la apărare, întrucât "prin aprecierea cu uşurinţă a motivelor care ar determina afişarea, inculpatul ar fi pus în imposibilitatea de a se apăra". Totodată, conform art. 2 şi 8 din Convenţia bilaterală între România şi Turcia privind asistenţa judiciară în materie civilă şi penală, instanţele judecătoreşti sunt obligate să comunice actele din dosare prin intermediul ministerelor de justiţie.De asemenea, autorul excepţiei susţine că, în cauza de faţă, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită faţă de el, la dosar neexistând dovada de îndeplinire, şi anume fie semnătura destinatarului pe recipisa de primire, fie atestarea autorităţii turce asupra datei certe şi formei transmiterii citaţiei.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, "inculpaţii fiind nemulţumiţi de fapt de neacordarea unor termene lungi de 6 luni şi de desfăşurarea cu celeritate a procesului penal". Dispoziţiile instanţei judecătoreşti de a se efectua citarea atât prin scrisoare poştală recomandată, cât şi prin afişare la uşa instanţei sunt cenzurabile pe calea controlului judiciar prin căi de atac, iar nu de către Curtea Constituţională. "Nemulţumirea inculpaţilor faţă de voinţa legiuitorului şi faţă de interpretarea dată de instanţă legii penale nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate a normei penale, ci, eventual, un motiv de apel împotriva încheierii prin care s-au luat măsurile pe care inculpaţii le apreciază ca fiind nelegale." Instanţa consideră, de asemenea, că există şi posibilitatea ca să nu urmărească, de fapt, prin invocarea acestei excepţii de neconstituţionalitate decât tergiversarea cauzei, având în vedere suspendarea de drept a dosarului în cazul înaintării excepţiei către Curtea Constituţională.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte prevederi constituţionale.Dispoziţiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală asigură citarea persoanelor aflate în străinătate fie prin înmânarea scrisorii recomandate, fie prin luarea la cunoştinţă a termenului de judecată prin afişare. Întrucât aceste prevederi garantează faptul că învinuitul sau inculpatul ia la cunoştinţă termenul de judecată şi celelalte elemente prevăzute de lege, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare.Faptul că instanţa de judecată poate determina care anume împrejurări constituie impedimente obiective la înmânarea scrisorii recomandate, astfel încât afişarea citării să devină justificată, nu constituie o chestiune de constituţionalitate, ci o problemă de interpretare şi aplicare a legii, care cade în sarcina exclusivă a instanţelor judecătoreşti, nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie reguli pentru realizarea procedurii de citare în situaţia în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, fără a aduce atingere sub nici un aspect dreptului părţilor la apărare. Citarea învinuitului sau inculpatului prin afişare la uşa instanţei are caracter excepţional, fiind justificată de imposibilitatea realizării procedurii de citare prin înmânarea în mod direct şi personal a citaţiei.Îndeplinirea viciată a procedurii, precum şi imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de părţile interesate, urmând ca instanţa să dispună în consecinţă, fiind respectate pe deplin exigenţele dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, dispoziţii introduse prin art. I pct. 116 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul conţinut: „În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un învinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştă a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 şi 24 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, susţine că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei", precum şi art. 2 şi 8 din Convenţia bilaterală între România şi Turcia privind asistenţa judiciară în materie civilă şi penală.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit, pe de o parte, de posibilitatea interpretării subiective a sintagmei "din orice alt motiv" cuprinsă în textul legal criticat, interpretare care, în opinia sa, conduce la folosirea abuzivă şi nejustificată a procedurii de citare prin afişare la sediul parchetului sau al instanţei, după caz, iar pe de altă parte, critică aplicarea textului de procedură penală în cauza dedusă judecăţii, susţinând că la dosar nu există dovada de îndeplinire a procedurii de citare.Curtea constată că ambele "critici de neconstituţionalitate" vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care constituie atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei, iar controlul acestora se realizează prin exercitarea căilor de atac.Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește