DECIZIE nr. 54 din 20 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, precum şi ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, precum şi ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rosculescu amp; Magda” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.552/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 41 alin. (1) şi (7), art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 12.552/1999, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, precum şi ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rosculescu amp; Magda” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect contestaţia formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de contravenţie întocmit de Garda financiară – Secţia Bucureşti la data de 13 octombrie 1999.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, iar dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, sunt neconstituţionale faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie.Astfel se arata ca art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999, care abroga alin. 7 al art. III din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 148/1999, este neconstitutional, întrucât aceasta din urma lege „este ulterioară legii de abilitare" (Legea nr. 140/1999) şi „Guvernul nu poate fi delegat sa modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitarii sale”. Se apreciază ca în felul acesta se încalcă dispoziţiile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie prin depăşirea „domeniului de abilitare stabilit în mod expres prin legea de abilitare”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, se susţine ca acestea încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, întrucât dispun confiscarea sumelor rezultate din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 se apreciază ca, în temeiul art. 1 lit. D pct. 9 din Legea nr. 140/1999, Guvernul a fost abilitat sa modifice şi sa completeze Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 şi în consecinţa „a putut sa abroge art. III alin. 7 din Legea nr. 148/1999, deşi aceasta din urma este ulterioară legii de abilitare, tocmai datorită faptului ca Legea nr. 148/1999 nu este un act normativ distinct, ci unul prin care se modifica Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997„. Referitor la susţinerea de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 126/1998, se arata ca prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997 Curtea Constituţională a constatat ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale. Se apreciază ca textul criticat nu şi-a schimbat sensul ca urmare a modificării sale prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998. Aceasta deoarece modificarea priveşte înlocuirea termenului „beneficii” cu termenul „venituri”, ce are un înţeles mai larg şi cuprinde totalitatea sumelor obţinute prin efectuarea de acte şi fapte de comerţ ilicite, asa cum sunt prevăzute la art. 1 din lege.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2), deoarece prin textul criticat s-a modificat Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 în forma în care acesta era în vigoare la data adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 74/1999, iar nu la data la care a intrat în vigoare legea de abilitare. În aceste condiţii abrogarea unei dispoziţii din cuprinsul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 nu constituie o depasire a domeniului de abilitare prevăzut la art. 1 lit. D pct. 9 din Legea nr. 140/1999. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, cu modificările şi completările ulterioare, se apreciază ca acestea constituie o aplicare legală a dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, care prevăd ca bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte („Alineatul 7 al articolului III din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 148/1999, se abroga”), precum şi cele ale art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998 („Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale”).Autorul excepţiei considera, în esenta, ca aceste dispoziţii legale contravin art. 41 alin. (1) şi (7), art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (2) din Constituţie, care prevăd:– Art. 41 alin. (1) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; … – Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.I. O prima critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte.Sub acest aspect Curtea Constituţională constata ca, potrivit art. 57 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, începând cu data de 15 februarie 2000, „se abroga prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1999 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 196/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare”.Rezultă ca pe aceeaşi dată (15 februarie 2000) se abroga şi dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 şi care formează obiectul acestei excepţii de neconstituţionalitate, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 12.552/1999.În consecinţa, având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispoziţii potrivit cărora aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, precum şi în temeiul alin. (6) teza întâi al aceluiaşi articol, care dispune ca „[…] excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) […]”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 urmează să fie respinsă, ca fiind inadmisibila.II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, dispoziţii modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998 pentru modificarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca teza întâi din acest text de lege, care în redactarea modificată prevede că „Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1 […] se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale”, contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) („Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.”) şi ale alin. (7) din acelaşi articol („Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.”).Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca în speta confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile au fost dobândite ilicit, ci a faptului ca ea a rezultat din săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată, contravenţie constând în efectuarea de acte de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, iar art. 6 alin. 1 din lege, în redactarea modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, prevede că „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confisca şi se valorifica în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale”. În sensul acestor dispoziţii alin. 2 din acelaşi articol stabileşte preluarea la bugetul administraţiei publice centrale a beneficiilor obţinute în mod ilicit de către persoanele fizice şi juridice din activităţile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990, republicată, precum şi a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită. Prin urmare, legea dispune nu numai confiscarea beneficiilor, ci şi a încasărilor din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, tocmai pentru ca acestea au servit la săvârşirea contravenţiei.Pentru aceste considerente Curtea nu poate retine existenta unei contrarietati între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate.De altfel, în acelaşi sens a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 17 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată, Curtea a reţinut în esenta ca textul nu contravine art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie, ci „constituie tocmai o aplicare legală a acestei dispoziţii constituţionale, întrucât se referă la sume rezultate din valorificarea mărfurilor a căror provenienţă nu poate fi dovedită, în condiţiile în care nedovedirea acestei proveniente constituie o contravenţie”.Curtea mai constata ca, deşi dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, modificarea nu schimba înţelesul iniţial al textului, astfel încât cele statuate prin decizia menţionată anterior îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rosculescu amp; Magda” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.552/1999 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește