DECIZIE Nr. 54 din 18 mai 1994

Vasile Gionea – preşedinte Viorel Mihi Ciobanu – judecător Mihai Constantinescu – judecător Ioan Muraru – judecător Florin Bucur Vasilescu – judecător Ioan Griga – procuror Florentina Geangu – magistrat-asistent. Pe rol pronunţarea asupra recursului formulat de Ministerul Public împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 29 septembrie 1993. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 10 mai 1994, în prezenta recurentului Ministerul Public şi a inculpaţilor Andronic Benonie şi Baciu Cristinel, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a elibera, a aminat pronunţarea pentru data de 18 mai 1994. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Judecătoria Braşov, la termenul de judecată din 4 decembrie 1992, a invocat, din oficiu, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 224 şi ale art. 234 din Codul penal şi, prin încheierea din aceeaşi dată, a sesizat Curtea Constituţională. Prin Decizia nr. 48 din 29 septembrie 1993, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile art. 224 şi ale 234 din Codul penal au fost abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţa, acestea urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Împotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, aratind în esenta: 1. Curtea nu este competenţa să se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrării în vigoare a Constituţiei. 5. Pe fond se apreciază ca în mod greşit s-a dispus abrogarea parţială a unor dispoziţii din Codul penal referitoare la avutul obştesc. În susţinerea acestui motiv s-au invocat următoarele argumente: – limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice numai la cele prevăzute în art. 135 akun. (4) din Constituţie este gresita, deoarece mai sunt şi alte bunuri stabilite prin legi sau care urmează să se stabilească prin alte legi şi care, având acelaşi regim juridic, nu pot fi caracterizate ca făcând parte din proprietatea privată; – Curtea poate să hotărască asupra neconstitutionalitatii legilor şi nu sa pronunţe abrogarea, care este de competenţa Parlamentului României; – Curtea, în decizia atacată, se întemeiază pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, ceea ce nu este justificat, deoarece în acest fel judecata în alte spete devine inutila. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentului – Ministerul Public – susţinute în şedinţa publică din 10 mai 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele: Primul motiv de recurs, care vizează necompetentă Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, urmează a fi înlăturat ca nefondat. În legătură cu acest motiv, s-a statuat constant prin deciziile Curţii ca ea este competenţa să se pronunţe şi asupra legilor anterioare Constituţiei, în măsura în care a fost sesizată de instanţele judecătoreşti pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Acest drept al Curţii rezultă fără echivoc şi din dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care, prin ipoteza, sunt aplicabile exclusiv legilor anterioare Constituţiei. Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează soluţia de fond criticata sub aspectul abrogării parţiale a unor dispoziţii din Codul penal referitoare la avutul obştesc, nu este fondat. Justificarea acestui motiv de recurs în sensul că s-ar fi făcut o limitare a bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice numai la cele prevăzute în art. 135 din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece este evident ca decizia atacată nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4) din Constituţie, ci se referă la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4), adică şi "alte bunuri stabilite prin lege". Totodată, nu poate fi reţinută nici susţinerea conform căreia Curtea nu poate constata abrogarea unei legi anterioare Constituţiei. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, aceste legi rămân în vigoare în măsura în care nu contravin Constituţiei. Rezultă ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia are drept consecinţa abrogarea. Cu alte cuvinte, neconstituţionalitatea este cauza abrogării. În cazul legilor anterioare Constituţiei, neconstituţionalitatea are un caracter specific întrucît cauza sa este posterioară legii, constind în schimbarea temeiului legitimitatii sale constituţionale. În aceste condiţii, controlul constituţionalităţii unei legi preconstitutionale care are ca rezultat constatarea acesteia cu prevederile Constituţiei nu duce la declararea legii ca neconstitutionala – o lege putind fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată -, ci la constatarea abrogării, soluţie ce constituie consecinţa constituţională prevăzută de art. 150 alin. (1) din Constituţie a unei asemenea contrarietati. În sfârşit, nu poate fi reţinută nici critica adusă deciziei de fond în sensul că se întemeiază pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993 – în considerarea faptului ca astfel este inutila judecata în alte spete. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea nu statuează decît asupra problemelor de drept. Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreşte să se abata de la practica Curţii sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretării ce urmează a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecată, astfel încât prin aceasta decizie nu se soluţionează o excepţie de neconstituţionalitate concretă. De aceea ea nu are drept consecinţa inutilitatea judecării excepţiilor, în cadrul cărora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretări posibile, care ar putea determina reluarea procedurii necesare în vederea asigurării consecventei practicii constituţionale. Având în vedere ca motivele de recurs sunt nefondate şi ca prin deciziile nr. 33 din 26 mai 1993 şi nr. 49 din 29 septembrie 1993, rămase definitive, s-a constatat ca dispoziţiile art. 224 şi ale art. 234 din Codul penal au fost abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţa, acestea urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice, rezultă ca, în prezent, atât excepţia de neconstituţionalitate invocată, cît şi recursul Ministerului Public sunt lipsite de obiect. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constata ca, potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 şi nr. 49 din 29 septembrie 1993, rămase definitive, art. 224 şi art. 234 din Codul penal sunt abrogate parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţa, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, şi, prin urmare: Respinge ca lipsite de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 224 şi art. 234 din Codul penal ridicată, din oficiu, de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 1922/1992 al acestei instanţe, precum şi recursul Ministerului Public, declarat împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 48 din 29 septembrie 1993. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 18 mai 1994. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește