DECIZIE nr. 539 din 27 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Titi Stoean în Dosarul nr. 1.707/105/2008 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II, care formează obiectul Dosarului nr. 8.117D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 şi nr. 8.538D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi doar cele ale art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că doamna Magdalena Luminiţa Mogoşeanu, autoarea excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 8.538D/2009, a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, apreciind că, de la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate până la termenul de faţă stabilit pentru soluţionarea acesteia, a trecut un interval de timp suficient de lung pentru ca autoarea acesteia să îşi asigure apărarea.Deliberând, Curtea respinge cererea, considerând că nu se justifică amânarea cauzei în condiţiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 şi nr. 8.538D/2009 la Dosarul nr. 8.117D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 septembrie 2008, 28 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009 şi 26 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II în dosarele nr. 1.707/105/2008 şi 1.708/105/2008, de Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi nr. 1.466/90/2009, de Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.703/90/2009 şi de Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 15.177/63/2008, Curtea Constituţională a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv doar a art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.Excepţiile au fost ridicate de Titi Stoean, Gheorghe Neagu, Tania Olteanu, Adrian Căpraru şi Magdalena Luminiţa Mogoşeanu în cauze având ca obiect anularea unor decizii de suspendare a raporturilor de serviciu ale acestora.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar ca urmare a trimiterii în judecată a funcţionarului public, înainte deci de stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nesocoteşte prezumţia de nevinovăţie, de care o persoană beneficiază pe tot parcursul procesului penal. De asemenea, se creează o stare de discriminare între diferite categorii de funcţionari publici aflaţi în aceeaşi situaţie şi se afectează, totodată, dreptul la muncă şi dreptul la un nivel de trai decent al funcţionarului, acesta pierzând singura sursă de venit, respectiv salariul primit de la angajator, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la măsuri de protecţie socială.Instanţele care au sesizat Curtea Constituţională consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţinându-şi valabilitatea considerentele deciziilor deja pronunţate de Curtea Constituţională în această materie. Adaugă că, în cuprinsul Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, care completează, în mod corespunzător, reglementările privind drepturile funcţionarilor publici prevăzute în Legea nr. 188/1999, se regăsesc reglementări în concordanţă cu legislaţia funcţionarilor publici ai Comunităţii Europene, care asigură, ca măsură de protecţie socială, un anumit nivel de subzistenţă pe perioada suspendării raporturilor de serviciu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Pentru a stabili obiectul excepţiei, Curtea observă că, deşi în încheierile de sesizare pronunţate de Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II se precizează că obiect al excepţiei l-ar constitui şi prevederile art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, în realitate, acest text reprezintă doar o normă de trimitere, faţă de care autorii nu formulează vreo critică, ci îl au în vedere doar pentru a argumenta pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:– Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.";– Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: (…)m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)." … Dispoziţiile art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, la care fac referire art. 94 alin. (1) lit. m) şi art. 86 alin. (2), prevăd că poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovăţie, ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 41 alin. (1) şi (2) care garantează dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi ale art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Decizia nr. 481 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008 şi Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009 instanţa de contencios constituţional a respins excepţia ca neîntemeiată.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că nu a putut fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, Curtea a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită.De asemenea, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumţiei de nevinovăţie, care va trebui, însă, respectată, pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 47 din Constituţie, observând, în acest sens, că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Titi Stoean şi Gheorghe Neagu în dosarele nr. 1.707/105/2008 şi, respectiv, nr. 1.708/105/2008 ale Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II, de Tania Olteanu şi Adrian Căpraru în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi, respectiv, nr. 1.466/90/2009 ale Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, de Adrian Căpraru în Dosarul nr. 2.703/90/2009 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Magdalena Luminiţa Mogoşeanu în Dosarul nr. 15.177/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește