DECIZIE nr. 539 din 2 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorPaula C. Pantea – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Konstantin Johanna împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 25 martie 1997*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 57 din 25 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 7 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.549/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reclamanta-intimata Konstantin Johanna.Prin Decizia nr. 57 din 25 martie 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate, bazându-se pe practica jurisdicţională.Împotriva deciziei sus-menţionate, Konstantin Johanna a declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive:Curtea Constituţională a greşit considerând ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondata, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice o eventuala schimbare a propriei practici, deoarece astfel a fost afectat principiul independentei judecătorului şi supunerea lui numai faţă de lege şi, pe cale de consecinţa, jurisprudenta a fost transformata în izvor de drept.Recurenta apreciază ca exista noi elemente care ar fi trebuit să fie avute în vedere de Curte, şi anume modificările aduse textelor atacate prin Legea nr. 17/1997, precum şi cele care vor interveni şi vor elimina recursul în anulare în procesul civil.De asemenea, prin decizie, Curtea trebuia să se pronunţe asupra constituţionalităţii textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, înainte de modificare.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Curtea Constituţională hotărăşte asupra problemelor de drept, aspectele de fapt fiind atributul organelor unde cauza se judeca pe fond. De aceea este de esenta activităţii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, sesizată cu judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate, să-şi evoce propria practica, fără ca prin aceasta să se încalce principiul constituţional al independentei judecătorilor.Legea nr. 17/1997 nu a desfiinţat recursul în anulare, ci a stabilit un termen înlăuntrul căruia el poate fi introdus de procurorul general.Celelalte aspecte ridicate de recurenta nu vizează neconstituţionalitatea textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ci privesc aplicarea în timp a legilor, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Konstantin Johanna împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 57 din 25 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește