DECIZIE nr. 539 din 14 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1.055 din 4 noiembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 4REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 4REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 18 19/02/1991
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 6REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 41
ART. 11REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 11REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 12REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 15REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 15REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 860 26/11/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 62 18/02/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 20REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 78
ART. 20REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 79
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu Cristian Deliorga Marian Enache Daniel Marius Morar Mona-Maria Pivniceru Gheorghe Stan Elena-Simina TănăsescVarga Attila Ionița Cochințu – președinte – judecător – judecător – judecător – judecător – judecător – judecător – judecător – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Mihail-Georgel Guțică în Dosarul nr. 2.121/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 477D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile formulate sunt considerații generale, care nu întrunesc exigențele unei veritabile excepții de neconstituționalitate. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea acesteia, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 22 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.121/109/2016, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Mihail-Georgel Guțică într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă, prin care a fost admisă, în parte, cererea de anulare a deciziei de impunere.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 sunt neconstituționale, în măsura în care, în speță, impozitul aferent veniturilor din alte surse, prevăzut de art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, ce se calculează prin raportare la venitul brut, s-ar aplica și în cazul cesiunii de creanță și, mai ales, în cazul cesiunilor de drepturi de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate și de restituire a imobilelor, în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar și al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, situație în care impozitul ar trebui aplicat la venitul net, respectiv diferența dintre sumele încasate din cesiune (venituri) și cheltuielile efectuate în scopul preluării creanțelor. În susținerea criticii de neconstituționalitate se expune situația concretă a speței și se arată că au fost preluate anumite drepturi legate de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, iar ulterior o parte din aceste drepturi au fost recesionate, context în care organele fiscale au calificat aceste cesiuni ca fiind cesiuni de creanțe, deși prin Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 s-a stabilit că respectivele drepturi nu sunt creanțe, iar instanța de judecată care s-a pronunțat asupra cauzei a considerat că operațiunile sunt asimilate unei activități independente, care au un regim juridic de impozitare diferit, aspect față de care organele fiscale au formulat recurs.6.Față de această împrejurare, se susține că o persoană ce desfășoară activitate independentă, comercială, adică încheie acte cu caracter de continuitate în scopul cumpărării și recesionării ulterioare, este supusă unei impozitări mai puțin împovărătoare, întrucât achită impozitul la venituri nete. Astfel, textele art. 79 alin. (1), raportat la art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, nu întrunesc niciuna dintre condițiile prevăzute de Legea fundamentală în ceea ce privește restrângerea drepturilor fundamentale. Ca atare, pentru ca impozitarea să fie proporțională cu situația care a determinat-o se consideră că baza impozabilă trebuie să fie venitul net, diferența dintre veniturile din cesiunea de creanțe și cheltuiala cu preluarea cesiunii, neexistând nicio rațiune logică constituțională ca taxarea să se facă pe operațiuni și nu pe venitul net obținut. Prin urmare, orice altă interpretare a dispozițiilor criticate cu privire la cesiunea de creanțe este neconstituțională, deoarece, în ipoteza în care s-ar aplica impozit la prețul cesiunii și fără a se ține cont de cheltuiala cu preluarea creanței, ar însemna ca acel contribuabil să fie supus unei impozitări excesive, nerezonabile, cu încălcarea drepturilor fundamentale. De asemenea sunt prezentate unele aspecte cu privire la interpretarea și aplicarea normelor criticate în mod diferit de către instituțiile publice și de către instanțele de judecată.7.Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât veniturile obținute de autoarea acesteia au caracter ocazional, iar aceste venituri sunt supuse impozitării, fiind o opțiune de politică fiscală a legiuitorului.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins:– Art. 78 alin. (2): „(2) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum și cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol.”;– Art. 79 alin. (1): „(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.”12.Dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale și ale art. 56 – Așezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, este menționat art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit atât de conținutul, cât și de interpretarea și aplicarea de către autoritățile abilitate a prevederilor art. 79 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, în măsura în care se aplică și veniturilor realizate din cesiuni de creanță, respectiv în situația particulară a speței în care au avut loc cesiuni de creanță și „recesionări” ale unei părți din astfel de drepturi, context în care susține că, în acest caz, impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferența dintre venituri (sumele încasate din cesiune) și pierderea realizată sau cheltuielile efectuate în scopul preluării creanței, respectiv pentru dobândirea veniturilor respective.15.Curtea observă că prevederile criticate fac parte din titlul III: Impozitul pe venit, capitolul IX: Venituri din alte surse, iar art. 78 – Definirea veniturilor din alte surse stabilește cu caracter enumerativ veniturile care fac parte din această categorie. Potrivit art. 79 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.16.În acest context, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, sens în care este Decizia nr. 860 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.17.Cu acel prilej, Curtea a reținut că prin critica formulată, aspect valabil și în prezenta cauză, se urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate să primească o anumită interpretare pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional, în funcție de contextul particular al speței, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a normelor legale în discuție. Astfel, se dorește ca normele criticate să se interpreteze în sensul ca impozitul pe venit, în cazul veniturilor din alte surse identificate ca fiind impozabile (sunt în discuție veniturile obținute de cedent ca urmare a cesiunii de creanță, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanța respectivă), să se calculeze prin aplicarea unei cote de 16% asupra unei baze impozabile ce provine din diferența dintre veniturile din cesiunea de creanțe și cheltuiala cu preluarea cesiunii, iar impozitarea să se facă pe operațiuni și asupra venitului net, nu asupra venitului brut, astfel cum prevede textul legal criticat.18.Față de această împrejurare, Curtea a constatat că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional. Pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituție. Pe de altă parte, astfel cum a reținut constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, paragraful 38, interpretarea și aplicarea legii în concret la o cauză anume țin de instituțiile îndrituite cu ducerea la îndeplinire a prevederilor legale, precum și de instanțele de judecată învestite cu soluționarea litigiului. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.19.Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).20.Prin urmare, jurisprudența Curții Constituționale mai sus prezentată este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.21.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) și ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Mihail-Georgel Guțică în Dosarul nr. 2.121/109/2016 al Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x