DECIZIE nr. 539 din 13 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu în Dosarul nr. 17.337/215/2007 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, fiind asistată de avocat, care depune la dosar împuternicirea avocaţială.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.769D/2007, care are acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.La apelul nominal, se prezintă personal autorul excepţiei Alexandru Lăzeanu şi asistat de acelaşi avocat ca în precedentul dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Părţile prezente nu se opun conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.769D/2007 la Dosarul nr. 1.765D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul părţilor prezente solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.337/215/2007, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu.Prin Încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.327/215/2007, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Alexandru Lăzeanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private, deoarece limitează reconstituirea dreptului de proprietate la suprafaţa maximă de 50 ha teren arabil. Arată că se realizează, în fapt, o expropriere şi o discriminare între cetăţenii care au avut o proprietate imobiliară şi beneficiază de despăgubiri şi cei care au fost proprietari funciari şi au fost excluşi de la plata despăgubirilor. În esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că nu se reglementează posibilitatea de reconstituire în integrum a suprafeţelor preluate de la persoanele deposedate în perioada regimului comunist.Judecătoria Craiova apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens, se referă la Decizia nr. 43/2003 prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionale a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. Totodată, apreciază că excepţia invocată vizează exclusiv lipsa de reglementare a posibilităţii de reconstituire în integrum a suprafeţelor preluate de la persoanele deposedate în perioada regimului comunist, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 3 din titlul VI al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul conţinut: „Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.”Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Totodată, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.Examinând excepţia, Curtea constată că presupusa critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă. Examinarea excepţiei cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia Curtea "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici "nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică. Prin acceptarea susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării"".În consecinţă, prevederile de lege criticate nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul invocat, excepţia urmând a fi respinsă, ca fiind inadmisibilăPentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu în Dosarul nr. 17.337/215/2007 al Judecătoriei Craiova şi de Alexandru Lăzeanu în Dosarul nr. 17.327/215/2007 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește