DECIZIE nr. 536 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul civil



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul civil, excepţie invocată de Riza Fila în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (număr în format vechi 1.142/C/2006) al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (număr în format vechi 1.142/C/2006), Judecătoria Craiova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul civil.Excepţia a fost ridicată de Riza Fila într-o cauză având ca obiect acţiunea civilă privind acordarea unei servituţi de trecere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin instituirea unei servituţi de trecere se creează o inegalitate între proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului aservit, ceea ce contravine dreptului de proprietate garantat de Constituţie. De asemenea, se susţine că servitutea de trecere pe terenul proprietatea altei persoane conduce la o "veritabilă expropriere" a fondului aservit, care "devine practic inutilizabil" de către proprietarul său.Judecătoria Craiova – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece servitutea legală reprezintă o îngrădire legală a dreptului de proprietate, în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că instituirea unei servituţi de trecere este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, reglementarea legală a condiţiilor în care se poate institui dreptul de servitute nu echivalează cu o expropriere. În opinia sa, dispoziţiile art. 27 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 616 din Codul civil, potrivit cărora "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona."Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 27 – Inviolabilitatea domiciliului şi art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, precum şi alin. (3) privind exproprierea.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, prin inegalitatea creată între proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului asupra căruia s-a instituit o servitute de trecere, este neîntemeiată.Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa imposibilitatea exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea atributelor sale, proprietarul fondului asupra căruia se exercită servitutea fiind obligat să permită folosirea bunului imobil aservit. Prin urmare, cei doi proprietari se află în situaţii juridice obiectiv diferite, astfel încât este justificată instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate.Mai mult, dreptul de servitute reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate, permisă de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, în aşa fel încât să nu interfereze cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept.Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea, Curtea constată că reglementarea legală a condiţiilor în care se poate institui servitutea de trecere în favoarea unui proprietar al cărui teren sau construcţie nu are ieşire la calea publică nu echivalează cu o expropriere a proprietarului fondului aservit.Dispoziţiile art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului nu au incidenţă în cauză.De altfel, Curtea constată că prevederile art. 616 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 166 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, soluţie valabilă şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 din Codul civil, excepţie invocată de Riza Fila în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (număr în format vechi 1.142/C/2006) al Judecătoriei Craiova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește