DECIZIE nr. 536 din 13 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Zanopol Tănase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.793/P/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Zanopol Tănase în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că "o reacţie de o violenţă minimă, faţă de împiedicarea accesului liber la informaţie al ziaristului, nu poate fi considerată ca infracţiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de «ultraj»", sancţionarea penală a unor asemenea "reacţii minime" fiind de natură să încalce libertatea de exprimare, precum şi dreptul la informaţie. În fapt, prin Sentinţa penală nr. 1.460 din 25 mai 2004 a Judecătoriei Galaţi, autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 teza întâi din Codul penal, reţinându-se că acesta a lovit un lucrător de poliţie. Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, în cadrul căruia a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, arătând că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârşită în exercitarea profesiei sale de jurnalist, intervenţia bruscă pentru a opri o persoană îmbrăcată civil, care nu se legitimase şi care încerca să ia aparatul de fotografiat din mâinile martorului care avea aceeaşi calitate de jurnalist, fiind justificată. Incriminarea faptei sale ca ultraj, în condiţiile arătate, este apreciată ca fiind de natură să încalce drepturile constituţionale invocate.Tribunalul Galaţi – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referindu-se, în motivarea opiniei sale, la dispoziţiile art. 239 alin. 1^1 şi 2 din Codul penal, instanţa arată că acestea nu pot fi considerate ca o îngrădire a dreptului la informaţie sau a libertăţii de informare, întrucât asigurarea unei protecţii speciale funcţionarului care, menţinându-se în cadrul legal al atribuţiilor de serviciu, acţionează într-un mod legitim, în exerciţiul autorităţii pe care o reprezintă, este impusă de necesitatea asigurării protecţiei juridice a autorităţii respective. Calitatea făptuitorului nu este relevantă câtă vreme "legea penală nu cere subiectului infracţiunii de ultraj vreo calitate specială, ceea ce înseamnă că fapta poate fi săvârşită de orice persoană, inclusiv de un ziarist […]".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei. Se arată în acest sens că libertatea de exprimare, garantată în art. 30 alin. (1) din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, că dispoziţiile art. 239 alin. 1^1 şi 2 din Codul penal nu încalcă libertatea de exprimare şi nici dreptul la informaţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal.Ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile alin. 2 al art. 239 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 160/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 2 iunie 2005, prevederile legale criticate având următoarea redactare: „Lovirea sau orice acte de violenţă, precum şi vătămarea corporală săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacă s-a produs vătămarea corporală gravă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.[…] Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani."Aceste dispoziţii legale încalcă, în opinia autorului excepţiei, libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţită de prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), precum şi dreptul la informaţie, prevăzut de art. 31 din Legea fundamentală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul de lege ce face obiectul acesteia nu este criticat sub aspectul neconstituţionalităţii. În realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele de urmărire penală, respectiv de către instanţa de judecată, care i-au calificat fapta ca fiind infracţiunea de ultraj. În opinia sa, fapta săvârşită, determinată de "împiedicarea accesului liber la informaţie al ziaristului, nu poate fi considerată ca infracţiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de «ultraj»". Astfel, obiectul juridic special al acestei infracţiuni priveşte "în primul rând autoritatea şi abia în secundar persoana", iar "reacţia ziaristului inculpat […] nu poate fi apreciată ca o manifestare a lipsei de respect faţă de o persoană ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat".O asemenea critică nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate corespund atribuţiilor constituţionale ale instanţelor judecătoreşti şi vizează stabilirea, pe baza probelor administrate în cauză, a faptului dacă sunt întrunite, în speţă, elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 şi 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Andrei Zanopol Tănase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește