DECIZIE nr. 535 din 31 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Seimar Alim” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 15.571/55/2006 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.571/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Seimar Alim” – S.R.L. din Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că reglementarea criticată este neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 129 din Constituţie, întrucât creează discriminări între creditor şi debitor, în sensul că debitorul nu mai beneficiază de nicio cale de atac, şi limitează accesul debitorului la exerciţiul căilor de atac şi implicit la verificarea soluţiei instanţei de fond sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.Judecătoria Arad apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reprezintă o procedură specială de judecată, simplificată şi accelerată pentru realizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile care pot fi dovedite ca atare prin înscrisuri, procedură care oferă ambelor părţi posibilitatea de a-şi exercită drepturile în aceleaşi condiţii, fără a se institui vreo discriminare. Dacă în cursul procedurii somaţiei de plată se folosesc ca dovadă numai înscrisurile, când se sesizează instanţa judecătorească, după caz, de către creditor cu acţiunea de drept comun sau de către debitor cu cerere în anulare sau de oricare dintre aceştia cu contestaţie la executare, în apărare se vor putea folosi toate mijloacele de probă. Astfel, dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei.Avocatul Poporului arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri. Mijloacele procedurale specifice puse la îndemâna părţilor, deşi diferă de normele generale ale procedurii civile, sunt aplicabile oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei legale, fără a fi încălcat principiul fundamental al egalităţii în drepturi.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 şi 129 din Constituţie, se arată că scopul emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost tocmai instituirea unei proceduri speciale şi accelerate, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a creanţelor, fără a se încălca în nici un fel accesul liber la justiţie şi la folosirea căilor de atac.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 3 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, potrivit cărora „Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă”.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 8 alin (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale, în sensul că ordonanţa care va conţine somaţia de plată poate fi atacată numai cu o acţiune în anulare, iar nu prin recurs, sunt neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale de atac împotriva ordonanţei. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă nici un aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând de altfel şi din redactarea adoptată de legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul său, cât şi asupra dispoziţiilor art. 8, statuând că acestea sunt constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003.Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Seimar Alim” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 15.571/55/2006 al Judecătoriei Arad.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește