DECIZIE nr. 535 din 13 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Biro Vencel, Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi Sorban Laszlo în Dosarul nr. 512/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :Prin Încheierea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 512/43/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Biro Vencel, Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi Sorban Laszlo.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 se aplică şi unor situaţii constituite în baza unei legi anterioare. Autorii excepţiei susţin că este încălcat şi principiul egalităţii în drepturi, întrucât se creează discriminare între foştii chiriaşi dobânditori ai unor imobile care au aparţinut unor persoane fizice sau juridice private, faţă de foştii chiriaşi dobânditori ai unor imobile aparţinând cultelor religioase. Şi, în fine, se mai susţine că textul de lege criticat contravine şi art. 44 din Constituţie, deoarece „proprietatea privată nu mai este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie”, încălcându-se astfel şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. 467/2005 prin care Curtea Constituţională a respins o excepţie de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă chiar o consacrare a acestuia. Consideră că nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege menţionate "introduc o discriminare nejustificată", încălcându-se art. 16 din Constituţie, aceasta, deoarece principiul egalităţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.Şi, în fine, apreciază că textul de lege criticat nu contravine principiului garantării proprietăţii private, ci este în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, menţionează că textul de lege atacat, instituind sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, reprezintă tocmai consacrarea principiului "tempus regit actum", cauza de nulitate existând încă de la data încheierii actului. Totodată, apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale.De asemenea, consideră că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.2 , 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, care are următorul conţinut:"Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 44 relative la garantarea proprietăţii private. Totodată, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din actele internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, şi prin Decizia nr. 589 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 9 decembrie 2005, Curtea a reţinut că, „sancţionând cu nulitate absolută actele de înstrăinare a unor bunuri imobile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, textul de lege criticat nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil, fără a i se putea imputa nesocotirea principiului neretroactivităţii legii civile; foştii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi cumpărătorii unor asemenea imobile se află în situaţii juridice diferite, astfel că un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina exigenţelor principiului egalităţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite;”.Curtea a mai decis că principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private operează în condiţiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluţia judicioasă pentru această situaţie fiind cea a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil.Soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza acestor decizii se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Biro Vencel, Sandor Jozsef, Szasz Ferenc şi Sorban Laszlo în Dosarul nr. 512/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește