DECIZIE nr. 534 din 13 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.051/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de inculpatul Akif Kaftar, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că teza a doua a dispoziţiei legale criticate, referitoare la condiţionarea anulării actului de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, contravine prevederilor constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 24, privind dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional şi faţă de art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu textele constituţionale pretins încălcate. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanţei, considerate nelegale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece nu se îngrădeşte dreptul părţilor de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil. Totodată, apreciază că prevederile legale criticate constituie garanţii ale respectării dreptului la apărare al părţilor în tot cursul procesului penal. Cât priveşte dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 24, privind dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional şi faţă de art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă.Astfel fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul părţilor de a apela la instanţele judecătoreşti, având în vedere că nulitatea relativă a actului este invocată în faţa instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza, asigurându-se astfel dreptul părţilor la un proces echitabil. Pe de altă parte, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, părţile pot ataca cu apel încheierile instanţei, considerate nelegale.Prevederile art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală nu limitează nici posibilitatea părţilor de a-şi exercită, potrivit art. 24 din Legea fundamentală, dreptul la apărare. Dispoziţiile legale criticate constituie garanţii ale respectării dreptului la apărare, invocarea nulităţii de către partea care a suferit o vătămare procesuală fiind un mijloc de asigurare a respectării prevederilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală faţă de dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la libertate şi la siguranţă, se constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Este de observat că, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a vizat extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în text, în sensul de a se permite "nulitatea încheierii instanţei de judecată care nu cuprinde elementele impuse de art. 304 şi art. 305 din Codul de procedură penală", ceea ce ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv şi ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, în raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin această decizie, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Akif Kaftar în Dosarul nr. 5.051/2004 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește