DECIZIE nr. 533 din 27 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana” – S.A. în Dosarul nr. 6.810/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 417D/2006.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor cauze, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 417D/2006 la Dosarul nr. 416D/2006, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 6 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana” – S.A. şi Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă se aduc îngrădiri dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale, precum şi dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Se consideră că modalitatea de judecare stabilită de alin. 3 al art. 581 din Codul de procedură civilă creează posibilitatea discriminării între justiţiabili, încălcând totodată dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 57 din Constituţie. În ce priveşte alin. 4 al textului criticat, autorii excepţiei arată că acesta încalcă principiile şi normele constituţionale, deoarece în urma unei judecăţi sumare şi chiar în lipsa oricărei poziţii exprimate de partea care cade în pretenţii, se poate proceda la o executare fără somaţie şifără trecerea vreunui termen.Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, se susţine că acestea contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, întrucât creează posibilitatea suspendării aplicării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor datorită duratei proceselor, lipsind astfel de eficienţă dreptul de vot al majorităţii acestora.Referitor la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că acest text de lege, potrivit căruia instanţa de judecată poate respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, contravine art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece Curtea Constituţională are competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că reglementarea de către legiuitor a unei proceduri speciale reprezintă o aplicare în dreptul procesual civil a principiului constituţional consacrat în art. 126 alin. (2), conform căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege. Pe acest temei legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi corespunzătoare de exercitare a drepturilor procesuale, astfel că prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, 53, 57 şi 124. În sensul celor arătate invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.De asemenea, consideră ca fiind neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, invocând jurisprudenţa Curţii în materie.Şi, în fine, cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, raportată la art. 146 lit. d) din Constituţie, apreciază că reglementarea prin acest text de lege a cazurilor de inadmisibilitate nu contravine textului constituţional invocat, întrucât aceste prevederi reprezintă norme de procedură pe care instanţa de judecată care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 581: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.";– Art. 582: "Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.";– Art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."; … – Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 – dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, art. 45 – libertatea economică, art. 53 alin. (1) – restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 – exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 – înfăptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) – atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate.Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, şi Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu se îngrădeşte dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, implicit a dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această procedură se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a accesului liber la justiţie.Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei că textele de lege criticate ar încălca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 45 referitor la libertatea economică şi în art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei, Curtea constată că este lipsită de temei, textele constituţionale de referinţă având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea lor nu are relevanţă în cauză.II. Prevederile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale au mai făcut, de asemenea, obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, şi Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a reţinut că aceste dispoziţii sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare.Totodată, Curtea a constatat că art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.III. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că aceste prevederi sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate era obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă, ale art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana” – S.A. şi Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A. în dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește