DECIZIE nr. 533 din 13 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi ale art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Florin Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.791D/2007 care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Gheorghiţa Liliana Marin.La apelul nominal se prezintă, personal, autoarea excepţiei.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Partea prezentă nu se opune conexării celor două dosare.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.791 D/2007 la Dosarul nr. 1.478D/2007, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Gheorghiţa Liliana Marin solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele :Prin Încheierea din 2 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.461/32/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Florin Crăciun.Prin Încheierea din 9 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.014/120/2006, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghiţa Liliana Marin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul de proprietate privată, deoarece instituie un termen scurt pentru depunerea notificărilor în vederea restituirii imobilelor ce cad sub incidenţa actului normativ criticat, termen ce nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005. Se susţine că limitarea în timp a aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001, prin stabilirea unui termen scurt în care să se depună notificările, apare ca fiind nejustificată, întrucât, pe de o parte, „arhivele sunt dezorganizate şi lipsite de mijloace de căutare avansată şi au personal insuficient”, iar, pe de altă parte, „actele de proprietate au fost preluate sau distruse de agenţii statului comunist”. În esenţă, consideră că „ceea ce a uitat legiuitorul este repunerea în termenul de depunere a notificărilor”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate privind art. 22 din Legea nr. 10/2001.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 20, ale art. 44 alin. (3) şi (6) şi ale art. 46 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Examinând încheierea pronunţată în Dosarul nr. 1.461/32/ 2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Curtea reţine că, deşi a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) şi al art. 22 din Legea nr. 10/2001, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie art. 22 din această lege.Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi ce au următorul cuprins:"(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.(2) Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia. … (3) Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunică persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. … (4) Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. … (5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (2) referitoare la principiul legalităţii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1), (3) şi (6) relative la garantarea proprietăţii private, ale art. 46 privind dreptul la moştenire şi ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relativ la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la unele dintre dispoziţiile constituţionale invocate şi în cauza de faţă.Astfel, prin Decizia nr. 388 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, şi prin Decizia nr. 250 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituită, prin art. 22 şi următoarele din lege, o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor terenuri sau construcţii – de către persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau prin dispoziţie motivată a organelor sale de conducere.Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituirea imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deţinătoare a imobilului. Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.Totodată, Curtea, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, a statuat că „recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare […]”.Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.Şi, în fine, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (3) şi (6) relative la garantarea proprietăţii private, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 148 referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, invocate ca fiind încălcate, nu au incidenţă în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Florin Crăciun în Dosarul nr. 1.461/32/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi de Gheorghiţa Liliana Marin în Dosarul nr. 8.014/120/2006 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește