DECIZIE nr. 532 din 7 decembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Trading Chemicals” – S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se apreciază că, prin scutirea de plată taxelor de timbru pentru autorităţi şi instituţii publice bugetare, nu se aduce atingere dreptului de liber acces la justiţie. Totodată, principiul egalităţii în faţa legii nu este încălcat, întrucât taxele respective se fac venit la bugetul de stat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 898/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Trading Chemicals” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 16, 21 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Se arată că, prin scutirea de la plata taxelor de timbru numai a instituţiei publice, prevederile criticate "creează o discriminare vădită între părţile care sunt scutite de plată taxei de timbru şi celelalte părţi implicate în proces (care nu sunt instituţii publice) obligate la plata acestei taxe". Autorul excepţiei consideră, totodată, că "prin aceste taxe se instituie o condiţionare efectivă şi o îngrădire a exercitării dreptului constituţional al părţii de a se adresa justiţiei".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate "se referă expres la instituţia implicată în procesul de privatizare, nepermiţând aplicarea prin extrapolare la alte categorii de beneficiari, şi, fiind de strictă interpretare, ea nu este de natură să înfrângă regula concretizată în principiul constituţional al egalităţii în drepturi". În acest sens, este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât "acest articol consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Acest text constituţional nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice decât în măsura în care, prin intermediul acestora, cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, ceea ce nu este cazul în speţă".Guvernul, în punctul său de vedere, mai arată că dispoziţiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti, a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, "plată ce constituie o obligaţie şi nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercită în considerarea anumitor situaţii determinate, cum sunt cele privind legătura strânsă cu bugetul statului şi realizarea unui interes public". Totodată, se menţionează că, prin deciziile nr. 211 din 7 decembrie 1999 şi nr. 210 din 10 iulie 2002, "Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea acestuia".Guvernul apreciază în continuare că "dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi cele ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente în cauză, neavând legătură cu reglementările cuprinse de textele legale criticate".Dispoziţiile art. 40^1 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, arată Guvernul, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se, prin deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004 şi nr. 153 din 30 martie 2004, în sensul că aceste prevederi sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că în concepţia autorului acesteia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";– Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. … (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei."; … – Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale."Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Prin deciziile: nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004; nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004; nr. 153 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004; nr. 264 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002, a constatat că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2) şi nici ale art. 21 din Constituţie.De altfel, anterior, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, de principiu, că reglementarea taxelor de timbru în justiţie nu este contrară dreptului de liber acces la justiţie, iar principiul egalităţii în faţa legii nu este încălcat, în condiţiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autorităţi şi instituţii publice bugetare, ţinându-se seama de faptul că taxele respective se fac venit la bugetul de stat.Soluţiile pronunţate şi considerentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Fiind excluse orice privilegii sau discriminări în plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate cu privire la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie, precum şi a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Trading Chemicals” – S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește