DECIZIE nr. 532 din 27 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 lin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila Botoş în Dosarul nr. 8.674/2005 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, precizând mai întâi că din modul în care este argumentată excepţia rezultă că obiectul acesteia îl constituie, cât priveşte art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, dispoziţiile alin. (4) ale acestui articol, iar nu cele ale alin. (1), pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.674/2005, Tribunalul Cluj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila Botoş în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a se supune, sub sancţiune penală, recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este contrară prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant. Această obligare a conducătorului de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice constituie, în opinia autorului excepţiei, o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv de art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, întrucât „obligă pur şi simplucetăţeanul să contribuie la punerea lui sub acuzare". De asemenea, aceleaşi dispoziţii legale sunt considerate contrare şi art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Autorul excepţiei susţine că art. 83 din Codul penal încalcă principiul neretroactivităţii legii penale, precum şi principiul legalităţii pedepsei, deoarece "obligă instanţa de judecată" să îi aplice o pedeapsă cu executarea în regim de detenţie, cu toate că anterior legea a dat posibilitatea să i se aplice acestuia o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării.Tribunalul Cluj – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, cât priveşte art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, alin. (1) al acestui articol, care incriminează fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că acesta critică, în realitate, prevederile alin. (4) al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora „Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produsesau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani". Se susţine în acest sens că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a se supune, sub sancţiune penală, recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, este contrară prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, mai sus citate, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, acest din urmă text de lege având următorul cuprins:"Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."În motivarea criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, respectiv potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, privind prezumţia de nevinovăţie, cu raportare la art. 20 din Legea fundamentală.Art. 83 din Codul penal este criticat în raport cu prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi în art. 23 alin. (12) care consacră principiul legalităţii pedepsei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi din acte internaţionale invocate în prezenta cauză şi cu o motivare similară. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 493 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1). În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea a reţinut, în considerentele aceleiaşidecizii, că, întrucât textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaţionale menţionate şi, pe cale de consecinţă, nici a incidenţei art. 20 din Constituţie.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.II. Referitor la susţinerile de neconstituţionalitate ale art. 83 din Codul penal, Curtea constată că acesta nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face nicio precizare în legătură cu aplicarea în timp a dispoziţiilor pe care le cuprinde, astfel că nu poate reţine că ar aduce atingere principiului neretroactivităţii legii.De asemenea, Curtea nu poate reţine nici încălcarea, prin art. 83 din Codul penal, a dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie, care consacră legalitatea pedepsei, întrucât revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni este stabilită prin lege, în temeiul prerogativelor conferite legiuitorului de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila Botoş în Dosarul nr. 8.674/2005 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește