Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 128/226/2009, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia a fost ridicată de Ludofin Păcurar într-un dosar având ca obiect o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că, în forma aprobată iniţial de Legea nr. 295/2002, art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 acorda debitorului dreptul să atace cu recurs hotărârea de respingere a cererii în anulare. Art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 a suprimat dreptul la recurs dispunând că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă. Suprimarea dreptului de recurs, prin această dispoziţie reprodusă de art. 8 alin. (5) din ordonanţă, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24. Art. 129 din ordonanţă încalcă dreptul folosirii căilor de atac de către debitor, pentru că cererea în anulare nu se judecă potrivit procedurii de judecată a apelului sau a recursului şi nici cele privitoare la cazurile de revizuire sau contestaţie în anulare, astfel că cererea în anulare nu este o cale de atac. Ceea ce face ca ordonanţa să fie neconstituţională este faptul că împiedică folosirea căilor de atac prevăzute de lege.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 8 alin. (5): "Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";– Art. 10 alin. (2): "Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând că sunt constituţionale.Astfel, de exemplu, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006. Cu această ocazie, Curtea a constatat că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, evident cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunţat, de altfel, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile legii”.Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 486 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008. Astfel, Curtea a constatat că teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat exceptează de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanţă, împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competentă pentru judecarea cauzei în primă instanţă, care va putea anula ordonanţa, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun. Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezultă nicio îngrădire a accesului liber la justiţie pentru niciuna dintre părţile litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de plată poate formula o cerere în anulare, la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul să invoce şi apărări de fond, dacă nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de plată. Excepţia prevăzută în art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificată, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Fabian Niculae––––-