DECIZIE nr. 531 din 2 decembrie 2004

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 12 ianuarie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 231 25/05/2004
ActulREFERIRE LALEGE 323 27/06/2001
ActulREFERIRE LAORDONANTA 102 31/08/2000
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORDONANTA 102 31/08/2000 ART. 15
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 482 17/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 61 01/02/2005
ActulREFERIT DEDECIZIE 207 14/04/2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Li Qiaoxiu în Dosarul nr. 6.357/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 noiembrie 2004 în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 2 decembrie 2004, în vederea depunerii de note scrise de către reprezentantul autorului excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 august 2004, pronunţată în Dosarul nr. 6.357/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Li Qiaoxiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în termen de 30 de zile de la învestire, fapt care încalcă grav atât dreptul judecătorului de a hotărî în mod suveran asupra modului şi timpului alocat cercetării judecătoreşti, cât şi dreptul reclamantului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Calificarea termenului ca atare se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei: complexitatea acesteia, dificultatea administrării probatoriului, aspectul internaţional al situaţiei. Astfel, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil nu poate fi redus la simpla formalitate a depunerii unei plângeri în instanţă, urmată de o cercetare judecătorească rapidă şi formală, făcută în condiţiile limitării excesive a dreptului la apărare, ci înseamnă posibilitatea efectivă şi reală de exercitare a dreptului la justiţie şi de participare directă la propriul proces, cu valorificarea tuturor drepturilor procesuale. Prin urmare, procedura de judecată trebuie să respecte anumite exigenţe îndeajuns de rezonabile încât să nu afecteze însăşi existenţa dreptului. Se invocă, în sprijinul susţinerilor, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza "Airey contra Irlandei", în motivarea căreia s-a reţinut că "un obstacol de fapt poate să încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi măsură ca un obstacol juridic".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti arată că termenul de 30 de zile în care trebuie soluţionată plângerea este un termen de recomandare, termen care nu poate reţine instanţa în a efectua o cercetare judecătorească completă şi a acorda petenţilor dreptul la un proces echitabil, cu soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Textul de lege criticat nu conţine în realitate nici o prevedere care să contravină principiului înfăptuirii justiţiei în numele legii, al independenţei judecătorilor şi al supunerii lor numai legii. De asemenea, art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu are caracter discriminatoriu, deoarece procedura pentru acordarea statutului de refugiat dă expresie unei situaţii juridice speciale, diferită de cea care impune şi justifică incidenţa procedurii legale de drept comun.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că procedura specială de soluţionare a plângerilor împotriva hotărârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi este instituită pentru o categorie specială de persoane şi cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgenţă evidentă. Având la bază un criteriu raţional, este justificată o asemenea reglementare, diferită de cea a contenciosului administrativ, ca şi de alte proceduri prevăzute de lege.În acelaşi timp, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării nu are semnificaţia instituirii uniformităţii în ceea ce priveşte tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept. Dimpotrivă, se impune un tratament juridic diferit în situaţii diferite ori de câte ori asemenea diferenţe se justifică în mod raţional şi obiectiv.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, întrucât nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, desfăşurarea unui proces echitabil. Instituirea unor termene mai scurte pentru soluţionarea cauzelor se justifică prin specificul proceselor respective şi, totodată, dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea acestora într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu modificările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (5): "Plângerea se înaintează de îndată instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), potrivit cărora "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale […]"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele criticate ale Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România reglementează o procedură specială, şi anume cea a soluţionării plângerii pe care străinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotărârii de respingere a cererii, dată de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.Această procedură de soluţionare a plângerii este instituită pentru o categorie specială de persoane şi cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgenţă evidentă. Având deci la bază un criteriu raţional, este justificată o asemenea reglementare, diferită de cea a procedurii contenciosului administrativ, ca şi de alte proceduri prevăzute de lege.În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa, acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă libertate legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.Aşa fiind, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.De altfel, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 prin Decizia nr. 295/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, şi prin Decizia nr. 231/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Li Qiaoxiu în Dosarul nr. 6.357/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x