DECIZIE nr. 531 din 19 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.306/337/2009, Tribunalul Sălaj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora, deoarece este nemulţumit de împrejurarea că perioada cât condamnatul a beneficiat de amânarea executării pedepsei nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripţie a executării pedepsei.Tribunalul Sălaj – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 128 alin. 2 din Codul penal referitoare la Suspendarea cursului prescripţiei, care au următorul conţinut:"Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 128 alin. 2 din Codul penal dispun cu privire la suspendarea cursului termenului de prescripţie a executării pedepsei prevăzut de ale art. 126 din Codul penal, arătând că această suspendare este aplicabilă în condiţiile Codului de procedură penală.Astfel, legiuitorul ordinar, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora şi art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", a reglementat instituţia suspendării cursului termenului de prescripţie a executării pedepsei, deoarece această executare nu poate începe. Totuşi, ar fi injust ca scurgerea acestui timp să se facă în favoarea condamnatului, motiv pentru care efectele juridice ale suspendării prescripţiei executării pedepsei constau în suspendarea cursului termenului de prescripţie, adică în necurgerea lui, şi, odată încetate cauzele legale de suspendare, prescripţia îşi reia cursul ori se dispune executarea propriu-zisă.În legătură cu susţinerea autorului excepţiei în sensul că art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispoziţii referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescripţiei, inexistente în Codul de procedură penală, Curtea Constituţională constată că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece trimiterile se fac la dispoziţiile privitoare la întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă (art. 455-457 din Codul de procedură penală) ori la suspendarea executării pedepsei în timpul soluţionării căilor extraordinare de atac (art. 390 şi 408^1 din Codul de procedură penală).Totodată, Curtea mai constată că împrejurarea potrivit căreia în speţa dedusă judecăţii perioada cât executarea pedepsei închisorii a fost amânată, urmând procedura prevăzută de art. 453 şi următoarele din Codul de procedură penală, nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripţie a executării pedepsei, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii, care excedează controlului său.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește