DECIZIE nr. 530 din 27 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei Oneşti.La apelul nominal răspunde pentru Mihai Scutaru, avocat Nicolae Constantin, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.030/2005, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Scutaru în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, întrucât lasă la latitudinea procurorului extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, indiferent de probele administrate în timpul cercetării judecătoreşti. În opinia autorului excepţiei, refuzul procurorului de a solicita extinderea procesului penal şi la alte persoane decât cele indicate în actul de sesizare a instanţei echivalează cu "triumful arbitrariului" şi "încălcarea principiilor de dreptate şi echitate ce trebuie să caracterizeze activitatea tuturor organelor care contribuie la înfăptuirea justiţiei", judecătorul având doar sarcina "de a confirma judecata deja făcută de procuror prin emiterea rechizitoriului".Judecătoria Oneşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece o cauză penală se judecă în limitele actului de sesizare, iar persoana nemulţumită de soluţiile adoptate de organele judiciare are la dispoziţie toate căile de atac prevăzute de lege pentru a le contesta.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cazul în care persoana cu privire la care s-a extins procesul penal consideră că îi sunt încălcate interesele legitime se poate adresa instanţei contestând soluţia dată. Prin urmare, accesul liber la justiţie nu este cu nimic afectat, ci, dimpotrivă, persoanei în cauză îi sunt aplicabile toate drepturile procedurale şi procesuale recunoscute fiecărei părţi, indiferent de momentul în care a intrat în proces. De asemenea, dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, întrucât înfăptuirea justiţiei în numele legii are, în speţă, semnificaţia judecării cauzei penale în limitele actului de sesizare. Or, persoana nemulţumită de soluţiile adoptate de organele judiciare are la dispoziţie suficiente modalităţi de contestare a acestora, folosind căile de atac. Prevederile constituţionale ale art. 20 nu au, în opinia Guvernului, relevanţă în soluţionarea excepţiei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ministerul Public, potrivit rolului său în activitatea judiciară, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, sens în care este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare în cazurile în care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Această simetrie juridică respectă principiul liberului acces la justiţie, întrucât împotriva măsurilor şi a actelor efectuate de procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedură penală, se poate formula plângere în justiţie, respectându-se astfel accesul liber la justiţie al oricărei persoane. Dispoziţiile legale criticate sunt, în opinia Avocatului Poporului, în deplină concordanţă cu regulile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, iar prevederile art. 20 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 337 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, potrivit căruia: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.Dacă instanţa găseşte cererea întemeiată, o admite şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei susţine că prin textul de lege criticat sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind Înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 337 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004, Curtea a reţinut, pentru considerentele acolo arătate, că art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi nici normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea.De altfel, în prezenta cauză, autorul excepţiei este nemulţumit de refuzul reprezentantului Ministerului Public de a cere extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană decât cea indicată în actul de sesizare a instanţei. Consideră că astfel îi este încălcat accesul liber la justiţie, câtă vreme art. 337 din Codul de procedură penală lasă la latitudinea procurorului cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanţa de judecată neputând să dispună o astfel de măsură decât la iniţiativa acestuia. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute întrucât, în situaţia în care procurorul nu formulează o asemenea cerere, partea interesată poate sesiza, după caz, fie organele de urmărire penală, fie instanţa de judecată, în temeiul art. 221 (Modurile de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea) din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare şi a îndeplinirii exigenţelor privind înfăptuirea justiţiei.În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 20 din Legea fundamentală, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a făcut referire la nicio normă din vreun tratat internaţional pretins a fi încălcată prin textul de lege criticat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei Oneşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește