DECIZIE nr. 530 din 13 octombrie 2005

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 655, art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorAspazia Cojocaru – judecatorConstantin Doldur – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorKozsokar Gabor – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorSerban Viorel Stanoiu – judecatorFlorentina Balta – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 655, art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi a celor ale art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Marian Petrisor Volintiru în Dosarul nr. 7.209/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova – Sectia civila.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal indeplinita.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.În acest sens, arata ca dispozitiile art. 655 pct. 2 şi 3 din Codul civil nu au legătură cu solutionarea cauzei, iar în ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civila, acestea au fost abrogate, astfel încât excepţia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este inadmisibila. Referitor la critica de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale, Ministerul Public considera ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:Prin Incheierea nr. 10 din 9 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.209/civ/2004, Curtea de Apel Craiova – Sectia civila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 655, art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi ale art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Marian Petrisor Volintiru intr-o cauza civila ce are ca obiect o actiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, art. 20 raportat la art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 21 raportat la art. 7, 8 şi 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 24 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 46, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. În acest sens arata ca dispozitiile art. 655 din Codul civil, potrivit cărora sunt nedemni de a succede şi, prin urmare, sunt exclusi de la succesiune, între altii, condamnatul "care a omorat pe defunct", instituie o discriminare arbitrara între subiectii de drept participanti la raporturile juridice civile succesorale, subiecti care, în ipoteza mostenirii legale, ar trebui să se afle intr-o pozitie de egalitate juridica generata de vocatia succesorala concreta. Asa fiind, arata ca art. 655 din Codul civil, restrangand exercitiul unui drept garantat constituţional, şi anume dreptul la mostenire, într-un mod lipsit de orice necesitate intr-o societate democratica, în afara ipotezelor prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, inlatura, practic, aceasta garantie constituţională. De asemenea, sustine ca dispozitiile art. 657 şi 658 din Codul civil sunt neconstitutionale, intrucat instituie acelasi regim de discriminare arbitrara şi opereaza o restrangere străină unei ordini de drept democratice şi garantiei constitutionale a dreptului la mostenire, creand astfel o situaţie vadita de inegalitate în faţa legii. Referitor la art. 111 din Codul de procedură civila, care consacra inadmisibilitatea unei cereri în constatare dacă partea poate cere realizarea dreptului, autorul excepţiei sustine ca aceste dispozitii legale încalcă prevederile constitutionale ale art. 21, raportate la art. 7, 8 şi 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, intrucat orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor şi a inteserelor sale legitime, iar principiul disponibilităţii permite persoanei sa aleaga actiunea pe care o considera potrivita în acest scop, fără a i se impune o anume cale şi a-i interzice o alta.În ceea ce priveste dispozitiile art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, autorul excepţiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat contravin prevederilor art. 16, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi (2) din Constitutie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi ale art. 8 şi 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. În acest sens, arata ca instituirea obligativitatii formulării intampinarii sub sancţiunea decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afară de cele de ordine publică, încalcă garantiile constitutionale ale dreptului la aparare, accesului la justiţie în cadrul unui proces echitabil şi instituie o restrangere a exercitiului dreptului la aparare, nejustificata de ipotezele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constitutie. Totodata, apreciaza ca limitarile abuzive instituite prin art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila sunt de natura a instaura "un formalism excesiv şi pagubos", care aduce restrangeri exercitarii dreptului la aparare, nejustificate intr-o societate democratica. De altfel, aceste dispozitii procedurale creeaza discriminari şi inegalitate între justiţiabili, cărora ar trebui sa li se aplice în mod egal. Pe de altă parte, sancţiunea decaderii care opereaza conform alin. 2 al art. 118 din acelasi cod este foarte impovaratoare, de natura a crea o discriminare grava în defavoarea paratului în proces, astfel încât dreptul de aparare devine practic lipsit de continut, drastic restrans, iar aflarea adevarului în cauza este periclitata în considerarea unor exigente formale.În sfârşit, autorul excepţiei sustine ca, intrucat art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civila prevede că instanţa poate acorda doar un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata, dreptul constituţional la aparare al paratului, "aflat intr-o situaţie de privare de libertate", este încălcat, el neputand beneficia, prin ipoteza, de asistenţa aparatorului sau chiar dacă acesta lipseste motivat la al doilea termen, operand astfel o restrangere nepermisa a dreptului la aparare. În opinia autorului excepţiei, nici prevederile alin. 2 al art. 156 din acelasi cod nu asigura garantarea constituţională a dreptului la aparare, deoarece, pe de o parte, acesta se referă doar la ipoteza refuzului acordarii chiar şi unicei amanari posibile pentru lipsa de aparare temeinic motivata, iar pe de altă parte, încalcă atât normele constitutionale ale art. 24 alin. (1) şi (2), cat şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Astfel, chiar dacă art. 124 din Constitutie prevede că judecatorul se supune doar legii, legea nu poate ingadui opţiunea magistratului spre o ipoteza de încălcare a unei garantii constitutionale, intrucat pentru realizarea dreptului la aparare este necesară garantarea efectiva şi reala a unei protectii în cazul lipsei de aparare temeinic justificate, astfel încât solutionarea legala şi temeinica a cauzei sa nu fie afectată.Curtea de Apel Craiova – Sectia civila apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. În acest sens, arata ca, în ceea ce priveste dispozitiile art. 655, 657 şi 658 din Codul civil, prin raportare la art. 46 din Constitutie, trebuie avut în vedere ca, pentru a mosteni, în temeiul legii, persoana în cauza trebuie să indeplineasca o serie de condiţii, şi anume să aibă capacitate succesorala, vocatie succesorala şi sa nu fie nedemna de a mosteni. Persoana care nu indeplineste aceste condiţii nu se poate prevala de calitatea de mostenitor şi, ca atare, nu poate beneficia de dreptul de mostenire. Or, prin prevederile art. 46, Constitutia garanteaza un drept de mostenire existent, adica dreptul pe care îl au persoanele ce indeplinesc calitatea de mostenitor. Cu privire la art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, aceste prevederi procedurale reglementeaza modul de desfăşurare a procesului civil, conform principiilor egalitatii părţilor şi dreptului de aparare, inclusiv posibilitatea pe care o are orice persoană de a se adresa instanţei pentru recunoasterea unui drept al său.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, în ceea ce priveste contrarietatea art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civila cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca obligativitatea depunerii intampinarii este impusa de nevoia fireasca ca părţile sa cunoasca inca de la inceput pretentiile şi apararile lor reciproce, precum şi mijloacele de dovada, iar despre aceasta să fie informat şi judecatorul, chiar înainte de începerea dezbaterilor, asigurandu-se astfel egalitatea de mijloace, de "arme" între reclamant şi pârât. Sancţiunea decaderii intervine însă dacă intampinarea nu a fost depusa în termenul prevăzut de art. 114^1 alin. 2 din Codul de procedură civila, adica cu 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecata, astfel încât instanţa nu este indreptatita sa acorde un termen pentru depunerea intampinarii. Instituirea unui termen procedural este pe deplin justificata de asigurarea unei durate rezonabile a procesului dedus judecatii, sancţiunea decaderii nefiind de natura a vatama în vreun fel drepturile constitutionale ale paratului. Asa fiind, prin reglementarea cuprinsa în art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civila, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenta unor situaţii procesuale diferite. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a art. 118 alin. 2 din Codul de procedură civila, în raport cu prevederile art. 21 din Constitutie, arata ca textul criticat nu reprezinta o ingradire a accesului la justiţie, ci, dimpotriva, reprezinta o garantie a aplicarii principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectarii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. De asemenea, Guvernul apreciaza că nu poate fi primita nici susţinerea privind infrangerea art. 53 din Constitutie, intrucat reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia. Referitor la susţinerea privind infrangerea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, raportate la prevederile art. 20 din Constitutie, arata ca dispozitiile textului legal mentionat nu le aduc atingere, ci, dimpotriva, stabilesc cadrul juridic pentru valorificarea legitima a accesului liber la justiţie.Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, prin numeroase hotărâri, ca dreptul de acces la o instanţa nu este absolut, putand fi supus limitarilor, astfel încât nu poate fi primita critica potrivit careia institutia intampinarii contravine dreptului la un proces echitabil. În sfârşit, în ceea ce priveste constitutionalitatea art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civila, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, şi anume Decizia nr. 38/2002.Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 655, 657 şi 658 din Codul civil, precum şi cele ale art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila sunt constitutionale.În acest sens, arata că nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi a art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila faţă de art. 21 din Constitutie, intrucat, instituind obligativitatea intampinarii, textele de lege criticate asigura echilibrul procesual al părţilor în litigiu şi contribuie la urgentarea solutionarii cauzei şi la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a drepturilor procesuale, fără a ingradi accesul la justiţie. În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale din Codul de procedură civila faţă de art. 24 din Constitutie, arata ca aceste dispozitii legale nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind dreptul la aparare, ci ofera suficiente garantii care să asigure exercitarea acestuia. De asemenea, apreciaza că nu poate fi retinuta nici critica de neconstitutionalitate a art. 655, art. 657 şi art. 658 din Codul civil faţă de art. 46 şi 53 din Constitutie, intrucat aceste dispozitii legale, care stabilesc condiţiile în care o persoană poate veni la mostenire, aduc o restrangere a exercitiului dreptului la mostenire, în deplina concordanta cu art. 53 din Constitutie. În plus, exercitarea unui drept de către titularul sau nu poate avea loc decat într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, care dau expresie ordinii de drept.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.CURTEA,examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 655, art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi ale art. 111, art. 118 alin. 1 şi 2 şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila.Dispozitiile legale criticate din Codul civil au urmatorul continut:Art. 655: "Sunt nedemni de a succede şi prin urmare exclusi de la succesiune:1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct.2. Acela care a facut în contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecată calomnioasa.3. Mostenitorul major care, având cunoştinţa de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justiţiei.";Art. 657: "Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este obligat a intoarce toate fructele şi veniturile a caror folosinţă a avut-o de la deschiderea succesiunii.";Art. 658: "Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fără ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor; acesta însă nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acorda tatilor şi mamelor asupra bunurilor copiilor lor.";Dispozitiile legale criticate din Codul de procedură civila au urmatorul continut:Art. 111: "Partea care are interes poate să faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului.";Art. 118 alin. 1 şi 2: "Intampinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.Nedepunerea intampinarii în termenul prevăzut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.";Art. 156 alin. 1 şi 2: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata.Când instanţa refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la cererea părţii, pronuntarea în vederea depunerii de concluzii scrise."Autorul excepţiei sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, ale art. 20 raportat la art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 21 raportat la art. 7, 8 şi 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 24 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 46, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale.Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, faţă de obiectul cauzei, şi anume solutionarea unei acţiuni în constatare a nedemnitatii paratului, în temeiul art. 655 pct. 1 din Codul civil, constatarea calităţii de unic mostenitor a reclamantei şi compunerea masei succesorale, invocarea în acest context a neconstitutionalitatii art. 655 pct. 2 şi 3 este lipsita de relevanta.În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 111 din Codul de procedură civila, Curtea observa ca argumentarea acesteia, din punctul de vedere şi în interesul exclusiv al reclamantei, lipseste de interes şi, deci, de legitimare procesuala pe autorul excepţiei, care are calitatea de pârât în dosarul de fond.De asemenea, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, alin. 2 al art. 118 din Codul de procedură civila a fost abrogat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civila, astfel încât excepţia a ramas fără obiect. Aceeasi concluzie se impune şi cu privire la alin. 1 al aceluiasi articol, a cărui neconstitutionalitate este dedusa exclusiv prin prisma criticii referitoare la alin. 2, în prezent abrogat.Asa fiind, excepţia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus menţionate este inadmisibila, Curtea urmand a examina pe fond doar constitutionalitatea dispoziţiilor art. 655 pct. 1, ale art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila.Cu privire la dispozitiile art. 655 pct. 1 din Codul civil, Curtea constata că nu poate fi retinuta nici una dintre criticile formulate. În acest sens, arata ca autorul unei infractiuni de omor nu poate pretinde un statut juridic egal cu al celorlalţi cetăţeni, din randul cărora s-a autoexclus prin fapta sa, astfel încât nedemnitatea instituita în ceea ce îl priveste nu contravine prevederilor art. 16 şi 20 din Constitutie. De asemenea, textul legal criticat nu contine nici o interdictie sau restrangere în ceea ce priveste accesul liber la justiţie şi nici dreptul la aparare şi, ca atare, nu contravine prevederilor art. 21 şi 24 din Legea fundamentala.Dreptul la mostenire, constituind o entitate juridica distincta de dreptul de proprietate, nu se poate sustine ca anihilarea acestuia, prin reglementarea criticata, ar constitui o încălcare a prevederilor constitutionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), asa cum afirma autorul excepţiei. Aceasta deoarece dreptul la mostenire implica indeplinirea a trei condiţii, şi anume: capacitate succesorala, vocatie succesorala şi pe aceea de a nu fi nedemn, astfel încât existenta unei cauze de nedemnitate în personam antreneaza pierderea dreptului la mostenire.Asa fiind, reglementarea legala dedusa controlului nu contravine prevederilor art. 46 din Constitutie, pentru simplul motiv ca, în situaţia avuta în vedere de norma legala, norma constituţională nu este incidenţa, intrucat garantia pe care o instituie se referă exclusiv la drepturi de mostenire legal existente. Ar fi, de altfel, profund imoral ca legea sa recunoasca autorului infractiunii de omor dreptul de mostenire asupra masei succesorale a propriei sale victime. Ca atare, pentru motivele infatisate, Curtea apreciaza că nu poate fi retinuta nici pretinsa încălcare a art. 53 şi 124 din Constitutie.Mai mult, considerentele de mai sus demonstreaza în egala măsura lipsa de temei a criticilor de neconstitutionalitate cu referire la art. 657 şi art. 658 din Codul civil, care reglementeaza efectele juridice ale nedemnitatii.În ceea ce priveste art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, Curtea constata ca aceste dispozitii au mai facut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, şi Decizia nr. 337 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 12 octombrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia ca fiind neintemeiata.Cu acel prilej s-a retinut ca legitimitatea constituţională a interpretarii legii de către judecator deriva din dispozitiile art. 124 alin. (3), potrivit cărora "Judecatorii sunt independenti şi se supun numai legii". Organul legislativ, emitent de norme juridice, poate să fie mai restrictiv, obligandu-l pe judecator să fie mai apropiat de lege. Acelasi legiuitor poate însă prefera, ţinând seama de diversitatea şi complexitatea relatiilor sociale, o redactare generală a legii, fără a intră în detalii, impunand judecatorului sa determine semnificatia concreta a normei legale în raport cu datele spetei pe care o solutioneaza. În consecinţa, raportandu-se la această categorie de critici, Curtea a constatat ca instituirea prin lege a unei modalităţi sau a alteia de reglementare a procedurii de judecată în solutionarea cauzelor civile este o optiune a legiuitorului, în conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătorești şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Intrucat nu au aparut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale în aceasta materie, atât solutia adoptata în deciziile menţionate, cat şi considerentele pe care acestea se intemeiaza îşi mentin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 655 pct. 2 şi 3 din Codul civil, precum şi ale art. 111 şi ale art. 118 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de Marian Petrisor Volintiru în Dosarul nr. 7.209/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova – Sectia civila.2. Respinge, ca fiind neintemeiata, excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 655 pct. 1, art. 657 şi art. 658 din Codul civil, precum şi ale art. 156 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civila, excepţie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 13 octombrie 2005.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește