DECIZIE nr. 53 din 6 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eskimo” – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.871/2002 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 130/1999 nu interzic actualizarea cuantumului amenzii, în corelare cu creşterea indicelui inflaţiei prin hotărâre a Guvernului. Faptul ca în prezent nu mai este posibila modificarea prin hotărâre a Guvernului a limitelor amenzilor stabilite prin lege nu are consecinţe pentru trecut.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.871/2002 Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eskimo” – S.R.L. din Satu Mare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca textul art. 14 din Legea nr. 130/1999 este neconstitutional, deoarece este „invocat ca temei legal pentru aplicarea amenzii de 30.000.000 lei, întrucât H.G. nr. 238/2002, ca act normativ de sine statator, nu poate constitui temei legal pentru aplicarea unei amenzi prevăzute de o lege”. Astfel, considera autorul excepţiei, este încălcat art. 107 alin. (2) din Constituţie.Judecătoria Satu Mare considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În argumentarea punctului de vedere exprimat se arata ca, în realitate, "excepţia de neconstituţionalitate vizează textul alin. (4) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, text conform căruia , alineat care însă nu se mai regaseste în cuprinsul art. 8, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea acestei ordonanţe”. Potrivit punctului de vedere al Guvernului, „chiar dacă, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile alin. (4) al art. 8 nu mai sunt în vigoare”, majorarea limitelor amenzilor contravenţionale nu înseamnă modificarea, ci actualizarea cuantumului acestei amenzi, în corelare cu creşterea indicelui inflaţiei. În consecinţa, realizarea acestei măsuri, prin hotărâre a Guvernului, adoptată în baza şi în executarea legii, „nu încalcă […] nici o dispoziţie constituţională, de vreme ce asigura menţinerea semnificatiei prevederilor legale iniţiale, adoptate de legiuitor”. De altfel, mai arata Guvernul, autorul excepţiei „nici nu indica care sunt dispoziţiile constituţionale pe care le considera a fi incalcate prin textul legal criticat”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 130 din 20 iulie 1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, în forma actuala, care, „în urma modificării intervenite prin H.G. nr. 238/2002, prevede cuantumul amenzii între 30.000.000-60.000.000 lei, faţă de forma iniţială a legii care prevede un cuantum între 3.000.000-6.000.000 lei”.Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999, „Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3), art. 8, art. 9 şi ale art. 10 alin. (2) din prezenta lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei”.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Conform art. III din Hotărârea Guvernului nr. 238 din 13 martie 2002 pentru majorarea limitelor amenzilor contravenţionale prevăzute de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, de Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, precum şi de Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, „Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute la art. 14 […] din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca […], cu modificările şi completările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, pentru cele stabilite la art. 14 […]”. Asa cum rezultă din preambulul Hotărârii Guvernului, aceasta a fost emisă în temeiul art. 8 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, text potrivit căruia „Limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conţin reglementări cu privire la stabilirea şi sancţionarea unor fapte ce constituie contravenţii, precum şi limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) şi (3) [care se referă la contravenţiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului şi la cele stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale, judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti] pot fi reduse sau majorate periodic prin hotărâri ale Guvernului”.Totodată Curtea constata ca prin punctul 6 al articolului unic din Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, articolului 8 din ordonanţa i s-a dat un alt conţinut privind limitele maxime ale amenzilor (în general mai ridicat), disparand astfel dispoziţiile cuprinse în fostul alineat (4) al articolului, care permitea ca prin hotărâre a Guvernului să fie reduse sau majorate periodic limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conţin reglementări cu privire la stabilirea şi sancţionarea unor fapte ce constituie contravenţii, precum şi limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) şi (3) ale art. 8 din ordonanţa. Astfel, după intrarea în vigoare a Legii privind aprobarea, cu modificări şi completări, a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, nu mai este posibila modificarea prin hotărâre a Guvernului a limitelor amenzilor stabilite prin lege.În consecinţa, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, 25 iunie 2002, dispoziţiile fostului alin. (4) al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu mai erau în vigoare, ca efect al Legii nr. 180/2002.În cauza însă excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect, în mod clar, determinat de autorul acesteia, atât în memoriul depus la instanţa, cat şi în cuprinsul Încheierii din 25 iunie 2002, dispoziţiile art. 14 al Legii nr. 130/1999 în forma actuala, în urma modificării intervenite prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, care prevede cuantumul amenzii între 30.000.000-60.000.000 lei, faţă de forma iniţială a legii, care prevedea un cuantum între 3.000.000-6.000.000 lei.Analizând excepţia sub acest aspect, Curtea constata ca dispoziţia legală criticata pentru neconstituţionalitate nu este incompatibilă cu prevederile Constituţiei, respectiv cu cele ale art. 107 alin. (2) din Constituţie, indicate expres de autorul excepţiei, potrivit cărora "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor".La data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002, art. 8 alin. (4) al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 era încă în vigoare în forma sa iniţială, cu alin. (4) care imputernicea Guvernul sa reducă sau sa majoreze periodic limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conţin reglementări cu privire la stabilirea şi sancţionarea unor fapte ce constituie contravenţii.Ca atare, nu se pune problema ca art. 14 din Legea nr. 130/1999, în partea privind cuantumul amenzilor astfel stabilite, să fie neconstitutional, nici direct şi nici cel puţin în mod indirect, prin stabilirea neconstitutionalitatii art. 8 alin. (4) al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Dispoziţia cuprinsă la art. 107 alin. (2) din Constituţie, ca, de altfel, oricare alta dispoziţie constituţională, nu se opune actualizării periodice, prin hotărâri ale Guvernului, a cuantumului amenzilor stabilite prin legi, în condiţiile în care legiuitorul, în cazul dat, Guvernul, prin ordonanţa emisă în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament conform art. 114 alin. (1) din Constituţie, îşi manifesta voinţa în acest sens.Faptul ca, ulterior, Parlamentul, prin legea de aprobare a ordonanţei, a eliminat dispoziţiile alin. (4) al art. 8 nu are consecinţe pentru trecut, cat timp acest text a fost în vigoare şi şi-a produs efectele. Doar după data intrării în vigoare a legii de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu mai era posibil ca prin hotărâre a Guvernului să fie modificat cuantumul unor amenzi stabilite pentru fapte contravenţionale prevăzute prin legi, întrucât dispoziţiile alin. (4) al art. 8 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 au fost eliminate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eskimo” – S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.871/2002 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește