DECIZIE nr. 529 din 9 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 4.832/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.832/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece a înlăturat norma juridică anterioară, care permitea adresarea plângerii penale direct instanţei de judecată. Se încalcă astfel liberul acces la justiţie, deoarece Legea fundamentală, folosind conceptul de justiţie, se referă la autoritatea judecătorească, iar nu la Ministerul Public. Se arată în acest sens că, în cauză, cercetările efectuate de organele de cercetare penală au exclus principiul dreptului la un proces echitabil.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Actuala reglementare nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, uşurează activitatea instanţei de judecată, în sensul că pune la dispoziţia acesteia materialul de cercetare penală întocmit de către organul de cercetare penală sau procuror.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu sunt de natură să ducă la concluzia că inculpaţii din aceste cauze au mai puţine drepturi sau mai puţine garanţii procesuale decât în situaţia în care plângerea penală s-ar fi adresat direct instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, nu îngrădesc liberul acces liber la justiţie, întrucât nu opresc părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 924 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu îşi menţin valabilitatea.De altfel, în prezenta cauză, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de nemulţumirea autorului excepţiei privitoare la activitatea organelor de cercetare penală, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 4.832/2/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește